Dintre toate momentele care ne marchează existența, celebrarea căsătoriei este, poate, evenimentul cu cea mai mare încărcătură emoțională. Pregătirea unei nunții a devenit, în ultmii ani, un procesa elaborat și din ce în ce mai sofisticat, care îmbracă diferite tipare, în funcție de pretențiile celor în cinstea cărora se organizează evenimentul, adică a mirilor.
La fel ca în orice al domeniul, există diferite curente de modă a nunților, există petreceri fastuoase, cu multe sute de invitați, nunți discrete, nunți tematice, nunți clasice.
Nu vom intra acum în universul organizării nunților, acolo unde fiecarea detaliu – program, vestimentație, decor, muzică, imagine, meniu – este studiat și organizat la rang de artă, dar vă vom povesti, forte scurt, cu a decurs una dintre cele mai frumoase nunți din ultimii ani de la Timișoara.
Sa nu ne întelegeți greșit, prin frumoasă nu vrem să spunem uriașă, sclipitoare, extravagantă sau zgomotoasă. Frumoasă, adică selectă, elegantă, de bun gust și, mai ales, memorabilă.
Protagoniștii evenimentului au fost Branimir și Ramona, doi tineri frumoși care și-au oficializat unirea destinelor într-o zi superbă de toamnă, poate nu întâmplător, chiar de Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, simbol al unității Ortodoxiei de pretutindeni. Nu întâmplător, spunem noi, deoarece Ramona este botezată în Biserica Ortodoxă română iar Branimir (Bane, pentru prieteni) este botezat în Biserica Ortodoxă sârbă bănățeană.
Până să ajungă la biserică, însă, mirii au așteptat cuminți, fiecare la casa lui, să fie luați de alaiul nuntașilor, condus, nici nu se putea altfel, de tata mirelui, Iavor Radovancovici, care s-a înarmat cu o formație de tamburași din Kikinda și s-a dus acasă, acolo unde soția sa Dragana, fiul cel mic Marko, nașii, rudele și prietenii, îl întrețineau pe mire.
Plecarea, chiar simbolică, din casa părintească a mirelui a fost resimță puternic de tata Iavor în momentul în care Bane l-a îmbrățișat în fața locuinței, în acordurile tamburașilor. Și băieții plâng, nu-i așa, ca nu e rușine.
Alaiul a plecat spre locuința nașilor de unde cu toții au plecat, apoi, acasă la mireasă, apărată strașnic de domnișoarele de onoare. De aici, fiindcă, vrem nu vrem, avem nevoie de primărie, mirii, părinții, rudele, domnișoarele și donnișorii de onoare, prietenii s-au oprit la starea civilă. Aici nu s-a facut caz de faptul că soacra mare lucrează la primărie penntru că, oricum, ofițereasa stării civile a eliberat prompt certificatul de căsătorie.
Ceremonia căsătoriei a fost împlinită, apoi, la Catedrala Ortodoxă sârbă din Piața Unirii, unde mirii și nuntașii au intrat călcând pe covor roșu, flancat de superbe buchete de flori. Mirele a intrat primul, ținut de mână de mămica, urmat de mireasa pe care a condus-o socrul mic.
Și pentru că bisericile ortodoxe sunt surori, rânduiala cununiei religioase a fost îndeplinită atât în limba română cât și în sârbă.
Emoțiile s-au risipit ca prin farmec, astfel că Ramona, Bane și mirenii au primit dezlegare să celebreze căsătoria cu o petrecere ca în povești, în ambianța unică a celui mai vechi restaurant din Timișoara, la kilometrul zero al orașului, restaurantul Lloyd, pergătit de nuntă ca în poveștile cu prinți și prințese.
E greu de povestit cum a fost, așa că vom lăsa imaginile să vă descrie atmosfera de basm creată de întrepătrunderea dintre frumusețea clasică a arhitecturii de început de secol 20 și decorațiunile moderne ale nunților contemporane.
Inutil să vă spunem că și muzica a fost de calitate, românească, sârbească și internațională, interpretată live de celebra solistă Jasna Djokic de la Beograd și de la fel de celebra Mirela Petrean, sau rulată din playlist de DJ-ul profesionist.
Meniul a fost, firește, unul special, marca Lloyd cu accente de clasic/modern, pentru a satisface toate gusturile și pentru a îmbina tradiția și curentele contemporane.
Nu ne rămâne decât să le urăm tinerilor miri Casă de Piatră!
