Mărțișorul, micul obiect împodobit cu un șnur alb cu roșu, care este oferit persoanelor dragi, pe 1 martie, ca vestitor al primăverii, a primit de-a lungul timpului semnificații diverse, de la dar aducător de noroc la simbol al renașterii naturii.
Îngeneral, femeile și fetele primesc mărțișoare și le poartăpe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. În Moldova însă, obiceiul este ca fetele sădăruiască mărțișoare băieților. ÃŽmpreunăcu mărțișorul se oferăadesea și flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativăfiind ghiocelul.
Originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar se considerăcăea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Aceastădualitate este remarcatăîn culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșul – război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie pânăla începutul secolului al XVIII-lea.
Răspândit în toate zonele țării, mărțișorul este pomenit pentru prima datăde Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea Marian relatează în cartea „Sarbătorile la români” că în Moldova, Muntenia, Dobrogea și unele părți ale Bucovinei exista obiceiul ca părinții sălege, la 1 martie, copiilor lor o monedăde argint sau de aur la gât sau la mînă. Moneda, legatăcu un șnur roșu, un găitan din două fire răsucite din mătase roșie sau albăsau mai multe fire de argint și aur se numește mărțișor, mărțiguș sau marț. Mărțișorul era pus la mâinile sau la gâtul copiilor pentru a le purta noroc în cursul anului, pentru a fi sănătoși și curați ca argintul la venirea primăverii. Înunele zone, copiii purtau mărțișorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramura unui pom tînăr. Dacă în acel an pomului îi mergea bine însemna căși copilului îi va merge bine în viață. Înalte cazuri, mărțișorul era pus pe ramurile de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor, copilul urmând săfie alb și curat ca florile acestor arbuști.
Folcloristul Simion Florea Marian scrie cămărțișorul servește celor care îl poartă”ca un fel de amuletă”, dar cine dorește ca acesta săaibăefectul dorit „trebuie să-l poarte cu demnitate”.
Înprezent, mărțișorul este purtat întreaga lunămartie, dupăcare este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede căacesta va aduce belșug în casele oamenilor. Se zice cădacăcineva își pune o dorințăîn timp ce atârnămărțișorul de pom, aceasta se va împlini. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României și Moldovei, pomii sunt împodobiți de mărțișoare. ÎnTransilvania, mărțișoarele se atârnăde uși, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se considerăcăastfel se vor speria duhurile rele.
Mărțișorul este o tradiție în România, Republica Moldova și teritoriile învecinate locuite de români sau aromâni. Obiceiuri similare sunt întâlnite în Bulgaria, Albania, Macedonia.
Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate mărțișoare. Ele au forma unor mici pietre de râu vopsite în alb și roșu, înșirate pe ață, pentru a fi purtate la gât. Cele douăculori sunt deschise interpretărilor: roșul poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul – înțelepciunea bărbatului. Astfel, șnurul mărțișorului exprimăîmpletirea inseparabilăa celor douăprincipii.
Semnificația firelor alb și roșu ce se împletesc într-un șnur de care este prins un mic obiect este relevatăși de unele legende. Astfel se spune căSoarele ar fi coborât pe pământ în chip de fatăfrumoasăși ar fi fost ținut prizonier de un zmeu. Pentru a-l elibera, un voinic s-a luptat cu zmeul vărsându-și sângele în zăpadă. Soarele a urcat din nou pe cer și, în locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei – vestitori ai primăverii.
Conform unui mit care circulăîn Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvarăa ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufăde porumbari, de sub zăpadărăsare un ghiocel. Iarna a chemat vântul și gerul sădistrugăfloarea și ghiocelul a înghețat, însăPrimăvara a dat la o parte zăpada, rănindu-se la un deget din cauza mărăcinilor. O picăturăde sânge fierbinte a căzut pe floare făcând-o săreînvie. Înacest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului fac trimitere la sângele roșu pe zăpada albă.
Se spune că, în vechime, mărțișorul era confecționat din douăfire răsucite de lânăcolorată- albăși neagrăsau albăși albastră- și era dăruit în prima zi din luna martie. Obiceiul mărțișorului este de fapt o secvențădintr-un scenariu ritual de înnoire a timpului – primăvara, la moartea și renașterea simbolicăa Dochiei.
Unele tradiții spun căfirul mărțișorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce urca turma la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieții copilului la naștere, Dochia torcea firul anului primăvara, la nașterea timpului calendaristic. De aceea, mărțișorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu „funia zilelor, săptămânilor și lunilor anului, adunate într-un șnur bicolor”.
sursa: Mediafax
