Expozitia DOI – Dana Constantin/Marcel Bunea in Palatul Baroc – vezi ce spun criticii despre lucrarile de arta

In miezul ambelor “discursuri„ se afla un proces de abstractizare a imaginii, care se desfaoara cu viteze diferite – mai rapid i mai categoric, într-un fel, la artistul bucuretean. Nu este vorba de o competiie în acest sens, ci de mecanisme neasemanatoare ale creaiei, de tipologii cel puin deosebite una de cealalta, ale sensibilitaii artistice. Pe simeze se creeaza un soi de complementaritate placuta ochiului, revelata în spaiul expoziional la aducerea împreuna a lucrarilor. Ritmurile expunerii se nasc i din ecourile ritmului ce guverneaza geneza suitelor compoziionale ale fiecaruia dintre cei doi pictori. Vorbind despre ritm, putem sa mai introducem o trasatura comuna a operelor, în opinia noastra: s-o numim, daca ne este îngaduit, “muzicalitate optica„. (A. Gua)

Pictura Danei Constantin este o revalorificare excelenta, la cele mai înalte cote, a mijloacelor picturale i a istoriei picturii. Ea folosete în mod creativ tehnicile picturii în straturi, descoperite de olandezi, generînd un mesaj autentic, foarte personal. Mulumita deosebitei sensiblitai, în picturile artistei descoperim profunzimi cromatice, radiind aidoma unui lac infinit. Ceea ce particularizeaza opera Danei Constantin este reinventarea nu doar a mijloacelor, dar i a temelor artei clasice, repotenarea vechilor paradigme ale acesteia. Tablourile artistei sînt trasee ascensionale, o ieire din labirintul existenial, o înalare deasupra neajunsurilor cotidiene. Acest gen de creaie poate fi asemuit, fara a exagera cîtui de puin, cu energia spirituala a lui Brâncui, cel mai bine cu pasarea maiastra a genialului sculptor român. (V. Neumann)

Pictura lui Marcel Bunea este o construcie eleganta, viguroasa, o muzica a liniilor i a culorilor, una atonala, invocînd ritmurile vieii contemporane dominate de fragmentari, rupturi, viziuni. Abstractele compoziii ale artistului dau seama asupra unui tip de ordine i iluminare spre care ar putea sa tinda omenirea. Ele degaja o fora teribila, sugerînd-o pe aceea a marilor metropole ale lumii, dar în care simim deopotriva impulsul radacinilor istorice, al Bizanului, al folclorului românesc i îndeosebi al folclorului transilvan. Este ceva mai mult decît emoionant în acest gen de pictura, este muzica timpului nostru, vezi i simi cum poate fi reinventat totul, cum renate creaia, cum muzica formelor da seama asupra istoriei traite asupra istoriei viitoare. (V. Neumann)
Daca în cazul Danei Constantin este vorba de o continuitate creativa, în acela al lui Marcel Bunea în discuie este o discontinuitate creativa. Înfapt, studiindu-le cu atenie, sîntem invitai sa observam nu atît diferenele, cît mai ales complementaritatea operelor lor. Aezînd pe simezele Muzeului de Arta Timioara o pictura plina de ritmuri surprinzatoare, însumînd dinamici, culori i tehnici identitare, am dorit sa venim în întîmpinarea unui public dornic de valori, atras de paradoxuri i de posibile interpretari inedite. Expoziia celor doi artiti reprezinta unul din experimentele stralucite ale unei generaii de artiti ajunsa la maturitate i care fac cinste artei româneti contemporane, integrîndu-se totodata artei universale.
(V. Neumann)
Acest al treilea episod al dublei personale Dana Constantin-Marcel Bunea se constituie, precum cele care l-au precedat, într-o cuceritoare pledoarie pentru fora i prospeimea de netagaduit ale picturii i la mijlocul deceniului al doilea al secolului XXI. (A. Gua)

Comments

comments