Puține obiecte au avut în istoria Europei o încărcătură simbolică atât de puternică precum Sfânta Coroană a Ungariei. Pentru maghiari, ea nu a fost niciodată doar o bijuterie regală, ci însăși întruchiparea statului și a continuității sale. În vechea tradiție politică maghiară, regele nu era considerat deplin legitim fără încoronarea cu această coroană, iar puterea monarhului era legată, simbolic și juridic, de Coroană.
De-a lungul secolelor, însă, Sfânta Coroană a avut o existență demnă de un roman de aventuri. A fost mutată dintr-un loc în altul, ascunsă, pierdută, recuperată și scoasă din țară în momente de cumpănă. La un moment dat, destinul ei avea să o aducă chiar pe teritoriul României, într-o pădure din apropierea Orșovei, unde a fost îngropată pentru a nu cădea în mâinile adversarilor.
Până la stingerea dinastiei Árpád, în anul 1301, coroana a fost păstrată la Alba Regia, orașul regal al Ungariei medievale. Ulterior, ea a ajuns în diferite centre ale regatului, printre care Visegrád, Bratislava și Buda, fiind permanent în centrul disputelor pentru putere.
În timpul războaielor napoleoniene, coroana a fost mutată de Habsburgi la Mukachevo, în actuala Ucraină. Dar adevărata aventură avea să înceapă în timpul revoluției maghiare de la 1848-1849.
După înfrângerea revoluției, liderul maghiar Kossuth Lajos a luat cu el tezaurul regal, inclusiv Sfânta Coroană și celelalte însemne ale puterii. Cu trupele imperiale pe urmele sale și în pragul pierderii războiului, Kossuth a decis să ascundă tezaurul. Coroana și bijuteriile regale au fost introduse într-o ladă și îngropate într-o pădure din apropierea Orșovei.
Timp de mai mulți ani, locul a rămas un secret. În 1853, autoritățile austriece au reușit să descopere ascunzătoarea, iar Sfânta Coroană a fost recuperată și transportată din nou la Buda.
Destinul ei avea să fie însă din nou legat de război și de marile schimbări politice ale Europei.
În ultimele luni ale celui de-al Doilea Război Mondial, pe măsură ce trupele sovietice înaintau spre Ungaria și Austria, autoritățile maghiare au încercat să protejeze însemnele regale. Garda Coroanei a predat tezaurul trupelor americane, considerând că acesta ar fi mai în siguranță în mâinile Statelor Unite decât în calea armatei sovietice.
La 4 mai 1945, militarii americani au recuperat tezaurul în zona localității Mattsee, din Austria. Sfânta Coroană, sceptrul, globul și sabia regală au ajuns astfel sub controlul Statelor Unite.
Pentru următoarele decenii, unul dintre cele mai importante simboluri ale istoriei Ungariei avea să fie păzit în America, departe de Europa. Tezaurul a fost depozitat în condiții de maximă securitate, în sistemul american de seifuri, fiind asociat în mod special cu celebra bază Fort Knox din Kentucky.
Acolo a rămas până în anul 1978.
Pe 6 ianuarie 1978, administrația președintelui american Jimmy Carter a decis returnarea Sfintei Coroane și a celorlalte însemne regale Ungariei. Predarea a fost făcută oficial, iar coroana s-a întors la Budapesta după mai bine de trei decenii petrecute în Statele Unite.
Astăzi, Sfânta Coroană este păstrată la Parlamentul Ungariei și continuă să fie unul dintre cele mai puternice simboluri ale statului maghiar.
De la catedralele regilor medievali la pădurile de lângă Orșova, de la mâinile lui Kossuth la soldații americani și apoi la seifurile Statelor Unite, povestea ei traversează aproape un mileniu de războaie, revoluții și schimbări de imperii.
Iar una dintre cele mai spectaculoase pagini ale acestei istorii s-a scris chiar aici, în România: o coroană considerată de maghiari simbolul continuității statului a fost, pentru o vreme, ascunsă sub pământ, într-o pădure de lângă Dunăre.
