Durerea fără margini printre rudele și prietenii celor patru tineri morți în tragedia din Munții Iezer-Păpușa.
Marți, 26 august, rude, prieteni și localnici s-au adunat pentru a-și lua rămas bun de la Ștefan, Ștefania, Alecsandra și Teodor, în cadrul unor ceremonii de înmormântare pline de emoție și lacrimi.
Cum s-a produs tragedia
În dimineața zilei de 23 august, cinci tineri au plecat din zona lacului Râușor, cu intenția de a surprinde răsăritul de pe Vârful Iezer. La volanul unui SUV 4×4, șoferul, în vârstă de 20 de ani, ar fi încercat să testeze puterea mașinii pe un drum montan dificil. Într-o clipă, controlul asupra autoturismului a fost pierdut, iar vehiculul s-a prăbușit câteva sute de metri într-o prăpastie abruptă. Impactul a fost devastator, iar patru dintre tineri și-au pierdut viața pe loc.
Singurul supraviețuitor, Costin, a fost scos cu răni, dar conștient, de către salvamontiști.
Operațiunea de salvare
Epava a fost descoperită abia după câteva ore, de culegători de afine, care au alertat autoritățile. Intervenția echipajelor Salvamont Argeș și a echipelor de criminaliști a fost una dintre cele mai dificile din ultimii ani, terenul abrupt și lipsa semnalului în zonă îngreunând mult operațiunea. Ancheta poliției a fost deschisă pentru ucidere și vătămare corporală din culpă.
Ultimul drum
Pe 26 august, comunitatea a trăit una dintre cele mai dureroase zile. Ștefan și Ștefania, logodiți și cu planuri de nuntă, au fost înmormântați împreună în comuna Lerești, la Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. Gestul de a-i așeza alături în mormânt a sfâșiat inimile celor prezenți.
Alecsandra a fost condusă pe ultimul drum în Câmpulung, iar Teodor a fost înmormântat în localitatea natală, Stoenești. Sute de oameni au venit să-și ia rămas bun, purtând flori, lumânări și lacrimi în ochi.
O comunitate în doliu
Tragedia din Munții Iezer a lăsat în urmă patru destine frânte și o comunitate întreagă marcată de durere. Familiile, prietenii și apropiații tinerilor au rămas cu amintirea unor vieți pline de speranță, curmate brusc de un accident. Singurul supraviețuitor, Costin, rămâne martor al unei povești de neimaginat, iar cuvintele rostite la căpătâiul celor plecați s-au transformat într-un strigăt colectiv de durere.
