50.000 de români, în fața Palatului Regal! Demonstrația națiunii române cu ocazia onomasticii Regelui – 8 Noiembrie 1945

Posted on nov. 7 2014 - 11:32pm by petre

ÎnSfânta zi a prăznuirii Sfinților Mihail și Gavril, națiunea românăavea săscrie un episod important în rezistența anticomunistă. La 8 Noiembrie 1945, 50.000 de români s-au adunat în fața Palatului Regal din București pentru a sărbători pe Sfântul Mihail, Sfântul patron al Regelui Mihai I al României.demonstratie-rege-palat-bucuresti

Omul politic Iuliu Maniu a afirmat despre acest moment cădemonstrația a fost „o manifestare spontanăa sentimentelor poporului pentru Rege„. Majoritatea celor prezenți la ziua onomasticăa Regelui Mihai I erau tineri dornici săapere independența, onoarea, libertatea și prosperitatea Patriei române.

Din primăvara anului 1945, capitala României, orașul București, arăta asemenea unui oraș ocupat. Trupele sovietice se aflau în țară, iar la adăpostul și sprijinul lor, comuniștii se organizau și își făceau prozeliți fărăsăaleagăprea mult, ei având mare nevoie de un număr de oameni care săimpresioneze și săexcludăargumentul nereprezentativității lor în conducerea României.

Înțară, exista o atmosferăpoliticăgreoaie, irespirabilă. Atunci când propunerile sovieticilor nu erau primite cu entuziasm, sau respinse, sovieticii recuregeau la demonstrații de forțăși scoteau tancurile pe străzi.
ÃŽntreaga suflare româneascăera înfioratăde război și sătulăsămai vadăsoldații unei armate pustiitoare, a unei armate de ocupație, Armata Roșie sovietică. Având în diviziile „Tudor Vladimirescu„ și „Horia, Cloșca și Crișan„ un puternic reazem de ocupație în România, sovieticii se vor comporta pe toatădurata șederii lor aici, asemenea unor barbari și se vor deda la constrângeri extreme împotriva națiunii române, a reprezentaților ei legitimi.

Folosind șantajul, apanaj al răufăcătorilor grăbiți și cinici, sovieticii vor impune în fruntea guvernului României un om de paie, Petru Groza, un om alunecos și lipsit de empatie cu națiunea majoritarădornicăsămenținăîn viațăinstituțiile tradiționale, instituțiile democratice.
Instaurara de către sovietici a guvernului marionetă, guvern condus de dr. Petru Groza, la 6 martie 1945, a reprezentat pentru România prima manifestare a Războiului rece. ÃŽntreaga națiune românăa privit cu îngrijorare aceastăsituație, dar, cu credință, grupatăîn jurul Tronului, a sperat căse va face dreptate. Nici Aliații britanici și americani nu au privit cu încredere impunerea sovieticilor în România, dar au considerat cănoua formulăpoliticăeste una trecătoare, fărăa avea implicații majore în viitorul Regatului României. Pe lângăsprijunul Regelui Mihai I, națiunea românăavea și susținerea Aliaților britanici și americani, în dorința ei de a-și păstra instituțiile tradiționale, instituțiile democratice.

Apusul democratic cunoștea realitatea din România, generalul C.V.R. Schuyler, reprezentantul S.U.A. în Comisia Aliatăde Control, scria următoarele, în legăturăcu situația din Regatul României, după6 martie 1945: „Actualul guvern român este un guvern minoritar impus națiunii prin presiuni sovietice directe. Acest guvern este dominat de partidul comunist român, care reprezintă, probabil, mai puțin de 10% din populația românească. Marea majoritate a poporului român este profund naționalistăși se opune energic sistemului comunist sub orice formă.„

Dupăîncheierea celei de-a doua conflagarții mondiale, România a fost un organism social obosit, românilor nu li se permitea săaibăliniștea necesarăpentru a-și evalua în întregime pierderile suferite în război.

Stabilizarea economiei naționale era împiedicatăde numărul mare al manifestațiilor comuniste, iar activitatea instigatorilor comuniști era tot mai greu de controlat. Sub directa supraveghere a ocupanților sovietici au avut loc acțiuni de sabotaj, acțiuni puse în seama așa-ziselor forțe reacționare din țară. Problemele muncii, strict legate de economie, sunt puse în anul 1945, pentru prima dată, în termeni de propagandăpolitică.

Dupădecesul președintelui american Roosevelt (aprilie 1945), noul președinte al U.S.A., Harry S. Truman a manifestat un protest mai fermăfațăde U.R.S.S.. Americanii și britanicii au refuzat sărecunoască  guvernul dr. Petru Groza, considerându-l nereprezentativ pentru Regatul României.

Regele Mihai I încearcăsăînlăture guvernul de ocupație impus de sovietici și îi cere primului-ministru Groza sădemisioneze pentru a lăsa loc unui guvern care săfie recunoscut de toate puterile Aliate. Groza refuză, iar la 21 august 1945 suveranul român înceteazăsămai semneze decretele prezentate de miniștri, declanșându-se astfel greva regală.

Dupășase săptămâni de grevă, condițiile incomode din Palat au devenit insuportabile, așa căRegele Mihai I și Regina-MamăElena, împreunăcu întreaga Curte Regalăa României, s-au mutat la Sinaia, în Castelul Peleș. Guvernul Groza nu dădea semnale căar primi înlocuirea sa cu un guvern recunoscut de țările democratice, victorioase în războiul al doilea mondial în fața totalitarismului. Națiunea românăcontinua săfie oprimată, în aceste condiții.

Poporul român nu va accepta aceastăoprimare și în solidaritate cu Regele său va trece la acțiune. ÃŽntreaga națiune românăera conștientăde ceea ce Regele încerca săobțină, și nu va înceta să-și iubeascăsuveranul. Mijloacele prin care poporul român putea să-și exprime recunoștința fațăde acțiunile de rezistențăale Regelui Mihai I împotriva comuniștilor instalați la guvernare în urma șantajul sovieticilor asupra reprezentanților de drept ai națiunii române, erau limitate, comuniștii aveau controlul tuturor mijloacelor publice de informare. Ocazia pentru a-și încuraja Suveranul s-a ivit de ziua onomasticăa Regelui, pe 8 noiembrie, în praznicul Sfinților Mihail și Gavril.

Cu o săptămânăînainte de acest moment, au început săcircule printre locuitorii capitalei, șoapte care îndemnau la susținerea Regelui: „La Palat! La Palat, pe 8 Noiembrie!„ Demonstrația de susținere a Regelui Mihai I a fost demaratăde tineretul P.N.L. și tineretul P.N.Å¢., dar, a aduna oameni de toate vârstele și a devenit o manifestare în spirit național.

În8 noiembrie, Regele a insistat ca tot personalul Curții Regale a României săfie alături de el și de Regina-MamăElena la Sinaia, doar secretarului mareșalului Curții i s-a permis săplece la Palat, în București. Pânăla ora 9, întreaga Piațăa Palatului a fost plinăde susținătorii Regelui Mihai I. Pânăla ora 11, în Piațăerau adunați peste 50.000 de oameni, alții oprindu-se pe străzile alăturate. Se făceau auzite din piepturile celor prezenți, ovații pentru Regele Mihai I și cântece patriotice, toate acestea inundând atmosfera.

La Sinaia, în dimineața de 8 Noiembrie, Regele a primit delegația studenților, delegație care i-a oferit flori și l-a felicitat cu ocazia zilei onomastice. Suveranul român a fost asigurat de loialitatea studenților și totala lor admirație pentru acțiunea de respingere a guvernului Groza.

Dupăce studenții au plecat de la Sinaia, MS Regele Mihai I  a fost înștiințat telefonic de la Palat de către secretar, despre mulțimea care îl aclama și cânta cântece patriotice în Piața Palatului Regal din București.

Atmosfera de solidaritate creatăde popor pentru acțiunea Regelui Mihai I, în grevăfațăde guvernul ilegitim impus de sovietici, a determinat intrarea în alertăa comuniștilor. În15 camioane, au sosit „trupe de șoc„ comuniste, trupe ale proletariatului, indivizi amăgiți de demagogia găunoasăa propagandiștilor comuniști care promiteau binele suprem de azi pe mâine. Comuniștii au fost înarmați cu obiecte contondente, răngi, măciuci, cu ele lovind oamenii prezenți în Piață.
Oamenii din mulțime, care se aflau în apropiere de Ministerul de Interne și de clădirea Confederației Generale a Muncii, au fost târâți înăuntru. Alții au opus rezistențăarestării. Dinspre Minister au fost deschise focuri de armă, dar ele nu au reușit sărupăatmosefera de solidaritate a celor prezenți. ÃŽmpușcăturile s-au înmulțit. Au fost aduse trupe de represiune care au arestat sute de oameni, tineri, studenți care au venit să-și salute Regele.

Focurile de armănu au reușit sădisperseze mulțimea, oamenii prezenți în Piațăpentru a-și serba suveranul, dovedind multăhotărâre. Abia la ora 13 Piața a fost evacuată, doar resturile camioanelor arse rămânand mărturie a celor întâmplate aici. Întimpul încleștărilor, au fost uciși 11 oameni, 85 au fost răniți, o mie arestați. Cei arestați au suferit biciuiri și torturi îngrozitoare, mulți dintre ei nemaiîntorcându-se printre oamenii liberi.

Regele Mihai I a fost întristat și îndurerat de aflarea veștilor de violențăși a realizat căregimul susținut de sovietici, pentru a se menține la controlul țării, folosea mijloace nefirești, antidemocratice, menite să  împiedice manifestările de libertate ale poporului.

Demonstrațiilor de solidaritate ale poporului român, comuniștii aveau obiceiul săle răspundăprin contrademonstrații cu consecințe neplăcute, adesea sângeroase. Greva regalăa continuat pânăîn ianuarie 1946 și a atins ținta principală, atenționarea poporului fațăde primejdia care-l aștepta, dar și desolidarizarea suveranului român de acțiunile guvernului Groza impus de puterea totalitarăde la răsărit.

Lipsa de reacție a S.U.A. și Marii Britanii, state care au preferat săîși consolideze relațiile cu Sovietele, a aruncat România în planurile de anexare ale comuniștilor, zădărnicind un timp, lupta pentru libertate a națiunii române și a Regelui ei. Aliații britanci și americani se fac astfel părtași la așetrnerea unei liniști nefirești fațăde suferințele națiunii române, preferând sacrificiul acesteia, optând sămenținădoar aparent, relații bazate pe surâs și amabilitate cu puterea totalitarăsovietică.

Demonstrația națiunii române, din 8 noiembrie 1945, este prima demonstrație anticomunistăde amploare ce a avut loc în Regatul României dupăocuparea teritoriului său de armatele sovietice cotropitoare. Scandând „TrăiascăRegele, TrăiascăPatria!„ națiunea românăîși exprima opoziția fațăde minciuna , manipularea, șantajul și brutalitatea care se instalaserăîn țarăprin prezența trupelor armatei sovietice. Scandând „TrăiascăRegele, TrăiascăRegele Mihai!„, din inimile tuturor celor prezențăla acest important moment al luptei anticomuniste, răzbătea de fapt, „TrăiascăRomânia liberă, democratică, fericităși prosperă„.

Acum, la 67 de ani de la acel eveniment, aducem un prinos de pomenire celor ce au riscat și și-au sacrificat viața și libertatea atunci, pentru ca Regatul României săpoatămerge mai departe, iar urmașii săaibăîn viitor, o viațădemnă, liberăși fericită. Onor, Majestate! Onor, Națiune Romînă!

Arthur Gould Lee – Coroana contra secera și ciocanul, editura Humanitas, 2001, București;
Mircea Ciobanu – Convorbiri cu Mihai I al României, editura Humanitas, 1997, București;
Liviu Vălenaș – Regele Mihai I printre noi, editura Ars Longa, 1999;
Florin Constantiniu – O istorie sincerăa poporului român, editura Univers Enciclopedic, 1997, București;
Jurnalul Generalului SĂƒnătescu – editura Humanitas, 2006, București.

Cornel Florin Seracin

Comments

comments

About the Author