WEBorial
Un “martisor”
pentru Ino Ardelean
Daniela Damian
Va mai aduceti aminte de luna
decembrie 2003 si de mult mediatizatul caz
“Ino Ardelean”? Catalogata ca un
“atac la libertatea presei”, agresiunea
impotriva redactorului de la editia de vest a
Evenimentului Zilei a fost folosita in fel si chip
de opozitia de atunci pentru a demonstra cat de
tare pusese PSD-ul bocancul pe gatul jurnalistilor
care indrazneau sa ridice pixul impotriva lor. Ino,
bagat in ghips in urma violentelor unor autori
ramasi, pana la urma, necunoscuti, a fost plimbat
ca sfintele moaste pe la diverse conferinte de
presa, oameni politici importanti au luat atitudine
si s-au folosit de prilej pentru a-si face imagine,
organizatiile de presa nationale si internationale
au luat atitudine, politia a declarat rezolvarea
cazului “prioritate zero”, iar colegii
de breasla din Timisoara au pus de un miting in
timpul caruia parte din ei si-au rupt pixurile la
usa PSD-ului. Un atentat la ideea de presa
independenta sau un prilej de tevatura cu
tenta politica? Nici dupa mai bine de trei ani nu
se stie ce s-a petrecut cu adevarat atunci (desi
s-au vehiculat tot felul de nume), dar mai ales
dupa aceea. Desigur, care mai de care politist
spunea sus si tare ca agresorii sunt cunoscuti, ca
organele sunt pe urmele lor si ca, uite-acusi, vor
fi arestati si dati pe mana justitiei. Nimic din
toate acestea nu s-a intamplat, chiar daca Ino
Ardelean a dat in judecata organele statului pentru
ca nu si-au facut datoria, chiar daca puterea a
devenit foarte portocalie si foarte hotarata sa
demaste abuzurile guvernantilor precedenti.
Intre timp, Ino a continuat
sa scrie la Evenimentul, asa cum s-a priceput el,
linistea asupra agresarii sale devenind tot mai
adanca. A fost tot incisiv, a deranjat, din nou, pe
unul sau pe altul, de aceasta data, pesemne, din
noii puternici ai zilei. Cine poate sa judece de ce
si cum a deranjat, cine ar putea ridica primul
piatra? Cert este ca, in loc de dreptate in
justitie si in fata lumii, fie si dupa mai bine de
trei ani, Ino a primit, taman de 1 martie, un
martisor constand in punerea sa pe liber. Motivul
invocat a fost unul foarte simplu: editorul
Evenimentului zilei – trustul Ringier –
a facut reduceri de personal, in aceeasi oala
intrand si Radu Nicosevici, Stefan Both, soferul si
secretara de la editia de vest. Motivul nici macar
nu poate fi comentat, pentru ca o firma privata
este in drept sa-si stabileasca politica de
personal. Faptul readuce in discutie o alta tema,
mult mai grava, aceea a nesigurantei meseriei de
jurnalist in Romania, unde, daca vrei sa iesi in
evidenta (si, uneori, chiar fara sa vrei asta),
risti sa fii folosit, stors chiar, si apoi aruncat
la gunoi fara nici un fel de remuscare, chiar daca
ai fost, la un moment dat, mascota respectivului
organ de presa si persoana pe spatele careia s-a
inaltat o anume notorietate, s-a ridicat tirajul
sau a crescut audienta. Nu exista un statut al
jurmalistului in aceasta tara, nu exista respect
pentru aceasta meserie, si asta din motive ce tin
atat de interiorul breslei, cat si de exteriorul
ei, de zona de unde vin banii. Calci pe bec, uneori
chiar fara sa ti se spuna unde e becul respectiv,
si esti trimis la plimbare. Asemenea lucruri s-au
intamplat si unor ziaristi oarecare, fara statut de
vedeta. Desigur, asta nu inseamna ca Ino Ardelean
n-ar putea fi un caz fericit, care s-a adaptat la
epoca in care traim si care nu va fi chiar atat de
afectat de foarte democratul sau liberalul picior
in dos primit…
