Este timpul ca unul dintre cele mai valorase tezaure istorice descoperite vreodatăpe teritoriul Banatului, Tezaurul de la Sânnicolau Mare, aflat acum în colecțiile Kunsthistorisches Museum din Viena, săse întoarcăacasă. ÃŽntr-o formăsau alta, adicăfie integral, în forma autentică, fie, cel puțin într-o primăinstanță, sub forma unor copii fidele, care săpoatăfi expuse la Muzeul Banatului de la Timișoara și, de ce nu, în mod alternativ, la Muzeul de la Arad.[emailpetition id=”2″]
Suntem conștienți de faptul cădemersuri în acest sens au mai fost făcute începând din perioada interbelică, începând cu intelectualii din Sânnicolau Mare, apoi de oficiali ai statului Român în perioada socialistăși, de mai multe ori, de muzeografi și istorici bănățeni în anii de dupăRevoluție, toate rămase, din păcate, fărărezultate concrete, dar tocmai de aceea avem acum obligația moralăde continua aceste proces de revedincare și, mai ales, de a-l conduce la un alt nivel, conferindu-i greutatea presiunii publice.
Astfel, demarăm acum campania de strângere de semnături de susținere a „Petiției pentru întoarcerea Tezaurului de la Sânnicolau Mare în Banat„ pe care o vom înainta oficial Guvernului Federal al Republicii Austria, Cancelarului Federal și Președintelui Federal al Republicii Austria, Muzeului de Istorie a Artei din Viena, Ambasadei Republicii Austria la București și Reprezentanței onorifice de la Timișoara, dar și Președintelui României, Parlamentului României și Guvernului României.
Povestea Tezaurului de la Sânnicolau Mare
Considerat, pe bunădreptate, de majoritatea istoricilor ca una dintre cela mai importante comori europene datând din perioada evului mediu timpuriu, Tezaurul de la Sânnicolaul Mare stârnește încă, la peste 200 de ani de la descoperire, controverse istorice și știintifice privind proveniența și apartenența pieselor din compunere.
Fărăa intra în analize și speculații privind tezaurul (de-a lungul vremii despre acesta s-au scris peste 100 de studii și monografii) ne rezumăm la datele certem incontestabile, care se cunosc.
Comoara a fost descoperităla 3 iulie 1799, lângăo vie din zona Sighet a localității Sânnicoalu Mare (Groß Sankt Nikolaus, pe atunci în comitatul Totontal, parte a Monarhiei Habsburgilor) de căptre țăranul Nera Vuin care săpa o groapăîn curtea casei sale.
SĂƒpăturile extinse au scos la luminăo comoarăfabuloasă: 22 de piese din aur de finețe între 12 și 22, cântărind în total 9,945 grame de aur!
Piesele tezaurului au fost duse la Viena și nu au mai părăsit capitala imperiuliului decât în 1896 când au fost expuse la expoziția Millenium de la Budapesta.
Înacea perioadăau fost realizate și copii galvanoplastice ale pieselor tezaurului care au fost expuse la Muzeul din Timișoara. La 1919, însă, armata sârbăa devalizat muzeul, jefuind printre altele și copia tezaurului de la Sânnicolaul Mare, copie pe caree autoritățile române au cerut-o înapoi, fărărezultat însă..
La Complexul Muzeal din Arad existătrei piese, replici din metal dupătrei dintre piesele tezaurului, realizate se pare în anii 1955-1960 de un talentat angajat al muzeului.
Date fiind compoziția tezaurului se presupune cădin acesta mai lispesc încăcel puțin 10 piese, pentru a completa perechile deja existente, și anume: cinci ulcioare, cinci farfurii, trei vase pentru băutură, cinci pahare, alte douăpahare cu picior înalte, douăcarafe și un corn/pâlnie.
Despre proveniența și origininile pieselor din tezaur existănumeroase ipoteze, care pornesc de la kahanatul avar, ducatele și voivodatele valahe, triburile proto-bulgare, slavi, khazari, perși și pânăîn zona Asiei Centrale.
.gif)
