La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, cetate simbol a națiunii române, a avut loc ultimul episod prin care se consfințea unirea tuturor provinciilor românești sub sceptrul Casei Regale a României.
ÃŽncoronarea solemnăa MSR Ferdinand I ÃŽntregitorul și a MSR Maria cea Mare, în Catedrala cu hramul Sfintei Treimi din Alba Iulia, a conferit perechii suverane a Regatului Unit al României consacrarea religioasăca suverani ai statului unitar român, în fața lui Dumnezeu și a întregii națiuni române de pretutindeni.
Dupăce Principele Ferdinand I a depus jurământul de Rege în fața Camerelor reunite ale Parlamentului, în 13 octombrie 1914 (calendarul gregorian), la 8 ani de la acest eveniment, întreaga suflare româneascăși-a îndreptat atenția către Alba Iulia, acolo unde Dumnezeu avea săîși dea binecuvântarea Sa pentru existența în veșnicie a Regatului Unit al României.
ÃŽncoronarea perechii regale a României Unite, din 15 octombrie 1922, a fost o continuare a ritualului încoronării suveranilor din Micul Regat al României, MSR Carol I și MSR Elisabeta, a căror încoronare a avut loc în 10/22 mai 1881, la câteva luni dupăce România a fost proclamatăRegat, în Catedrala Mitropolitanădin București.
Contextul politic
Coroana de Otel a Regilor Romaniei Mari
Dupăce rănile provocate de primul război mondial s-au mai închis, întreaga suflare româneascăși-a dorit liniștea necesarăpentru a putea săconsolideze tînărul stat. Dorința încoronării solemne a perechii regale, MSR Ferdinand I și MSR Maria, ca pereche suveranăa României, a apărut încădin vara anului 1921, ceremonia fiind stabilităpentru luna septembrie a anului respectiv.
Viziunile diferite ale oamenilor politici de atunci fațăde organizarea noului stat, au determinat amânarea acestui moment pentru anul următor. Regele Ferdinand I ÃŽntregitorul a luat poziție fațăde situația politicăfrământatăîn acele timpuri și a încercat săîmpăciuiascăîntreaga clasăpoliticăpentru momentul solemn al încoronării, susținând căîncoronarea trebuie săse sprijine pe voința și participarea tuturor partidelor, stărilor și confesiunilor.
Anul 1922 începe, în viața politicăa Regatului Unit al României, cu dizolvarea Parlamentului, în 23 ianuarie, moment dupăcare se va desfășura campania electorală. Înmartie 1922, PNL, în alianțăcu Partidul Democrat al Unirii din Bucovina și cu gruparea țărănistăa lui Ion Inculeț din Basarabia, câștigăalegerile cu un procent de 60,3% din totalul voturilor exprimate, dar, și dupăaceste alegeri, tensiunile politice, generate de vanități și trufie, aveau săpunăîn pericol ceremonia încoronării solemne de la Alba Iulia.
Partidele din opoziție nu au participat la acest moment deosebit din istoria Regatului Unit al României. Partidul Național Român a refuzat să-și trimităun reprezentant la serbările încoronării de la Alba Iulia, dând, astfel, posibilitate adversarilor săi să-l considere un partid antimonarhic și republican.
Coroana de aur a Reginei Maria
Afectat de înlocuirea sa din funcția de președinte al consiliului de miniștrii cu Take Ionescu, în decembrie 1921, Alexandru Averescu s-a decis în ultimul moment săparticipe la solemnitate încoronării perechii suverane de la Alba Iulia.
ÃŽntre timp, populația se pregătea pentru fericitul eveniment social, fărăa fi prea mult afectatăde neînțelegerile clasei politice.
Regele Ferdinand I ar fi văzut cu ochi buni o unitate a întregii clase politice cu ocazia solemnității încoronării, dar vremea liniștirii situației politice interne nu venise încă, concilierea clasei politice, chiar și în cazul unui asemenea fericit eveniment, fiind departe. Dintre personalitățile politice mai însemnate, au participat la solemnitatea încoronării, I. I. C. Brătianu, N. Iorga și A. Averescu. I.I.C. Brătianu va aduce coroanele celor doi suverani, la Alba Iulia, cu o zi înaintea solemnității încoronării.
ÃŽncoronarea
ÃŽnainte de amiaza din ziua solemnității de încoronare, la Alba Iulia a sosit familia regală. Au fost prezenți, principele moștenitor Carol, prințul Nicolae și reginele Maria a Iugoslaviei și Elisabeta a Greciei. Sosirea perechii regale, care se urcase în trăsura încoronării, a fost vestităde un vuiet de aclamații venit din piepturile celor prezenți la aceastăceremonie festivă. Trăsura încoronării, trasăde 4 cai negrii, avea săducăperechea regală, în ovațiile și gesturile prietenești ale mulțimii prezente aici, la Biserica ÃŽncoronării din Alba Iulia.
Aici, mitropolitul primat, Miron Cristea, a ținut o liturghie solemnăși a sfințit coroanele regale gata pregătite. Înfața clopotniței a fost aranjatăo scenăîmbrăcatăîn pânzăroșie.
Aici, pe un larg soclu roșu a fost întins baldachinul încoronării întrețesut cu brocart roșu și galben pe fond alb. Dupăterminarea solemnității religioase, care a durat cam jumătate de oră, întregul alai al încoronării, în frunte cu perechea regalăcu fiii și fiicele ei, se îndreaptăspre baldachin. Președinții celor douăCamere ale Parlamentului, îmbrăcați în frac, ajung în fața perechii regale, care a îmbrăcat între timp mantiile țesute din purpură, tivite cu blanăde hermină, și dau citire formulelor de jurământ. Regele Ferdinand I își pune pe cap coroana de oțel, iar regina se așeazăîn genunchi în fața soțului ei. Suveranul îi așeazăcoroana de aur pe cap, iar regina Maria, cu lacrimi în ochi, se ridicăîn picioare și își îmbrățișeazăși sărutăsoțul. Minute în șir uralele celor prezenți vor răsuna puternic, iar din turnul Bisericii ÃŽncoronării se aude solemnitatea clopotului, care se îmbinăcu bubuitul salvelor de tun, vestind încheierea solemnității încoronării perechii suverane a Regatului Unit al României.
Proclamația Regelui către Popor
Incoronarea de la Alba Iulia
Dupăaceste momente, regele dăcitire proclamației sale de încoronare, intitulată, „Chemarea regelui Ferdinand către poporul său cu prilejul încoronării sale ca suveran al României Mari„.
„Cu inima plinăde dragoste și credință, mărturisesc dorințele sufletului meu. Vreau ca țărănimea, stăpânăpe veci pe ogoarele ce le-a dobândit, săle dea toatăputerea de rodire, în folosul ei și al binelui obștesc.
Vreau ca muncitorimea, credincioasăpatriei, să-și afle soarta tot mai prosperă, într-o viațăde armonie și de dreptate socială.
Vreau ca în hotarele României Mari toții fiii buni ai țării, fărădeosebire de naționalitate, săse foloseascăde drepturi egale, cu ale tuturor românilor, ca săajute cu toate puterile statul, în care Cel de sus a rânduit sătrăiascăîmpreunăcu noi.
Vreau ca românii din toate straturile sociale însuflețite de năzuința unei depline înfrățiri naționale, săse foloseascătoți de legitima ocrotire a statului.
Vreau ca în timpul domniei mele, printr-o întinsăși înaltădezvoltare culturală, patria noastrăsă-și îndeplineascămenirea de civilizație, ce-i revine în renașterea orientului european, dupăatâtea veacuri de cumplităzbuciumare. Sunt sigur căîn îndeplinirea marei noastre datorii, voi avea sprijinul tuturor bunilor fii ai țării, nedespărțiți în gând și în faptăîn jurul Tronului.
Acestei sfinte misiuni, în neclintităunire cu poporul nostru, voi închina toate puterile mele de om și de Rege și asupra-i chem, în aceastăzi solemnă, de înălțare sufletească, binecuvântarea celui Atotputernic.„
Incoronarea ALba Iulia Alai
Dupăacest moment urmeazăbanchetul festiv dat de guvern, banchet la care participătoți cei prezenți la aceastăîncoronare solemnă. Izvoarele vremii consemneazăcăla acest banchet au fost ospătați 20.000 de țărani din toate regiunile Regatului Unit al României, fripturile la proțap, făcute ca urmare a tăierii unui mare număr de boi, conform tradiției, au îndestulat pe toți cei prezenți.
Punctul culminant al acestui moment l-a constituit parada militară, paradăcare a reunit un număr de 40.000 de oameni de la toate armele, și a durat timp de douăore și jumătate. Marele moment al paradei militare, cel care a entuziasmat întrega prezențăde aici, făcând-o săse dezlănțuie într-o furtunăde chiote și aplauze, a fost momentul când regina Maria a preluat în uniforma regimentului ei de gardăconducerea unei brigăzi și a trecut în galop prin fața regelui. Înșaua unui focos cal sur, regina Maria i-a dat salutul militar regelui Ferdinand I, dupăcare și-a strunit calul cu multăîndemânare, stârnind admirația tuturor generalilor de cavalerie.
A doua zi, încoronarea a fost sărbătorităși la București, perechea regalăfiind omagiatăde autoritățile civile. Profesorul Nicolae Iorga a dedicat perechii regale o scriere omagialăîn douăvolume bogat ilustrate. Poșta Românăa emis timbre care oglindesc evenimentul încoronării.
Astăzi, la 92 de ani de la acel eveniment, păstrăm cu sfințenie în suflete importanța lui istoricăși de tradiție națională. Este de datoria noastrăsăne aducem aminte de momentele înălțătoare din timpul Regatului Unit al Românie, pentru a putea păstra vie în conștiința noastră, însemnătatea jertfei depuse de întreaga națiune românăîn timpul primului război mondial, pentru a fi în unitate teritorialăși spiritualăși pentru a propăși libertatea și democrația cucerite de-a lungul veacurilor.
Inteligența națiunii române de a ridica la cel mai înalt rang sărbătoresc aceastăsolemnăîncoronare, precum și solidaritatea pentru acest moment înălțător, solidaritate care s-a manifestat între locuitorii Regatului Unit al României, a adus respect și recunoaștere pentru noul stat, din partea întregii lumi democratice, Monarhia conferind României o existențăinternațională, demnăși liberăîntre statele lumii.
Cornel Florin Seracin
.gif)
