Uriașa victorie a lui Iancu de Huneadoara împotriva cuceritorului Constantinopolelui uitată în România, dar sărbătorită la nivel de șefi de stat în Ungaria și Serbia

Posted on iul. 22 2019 - 3:10am by petre

Recunoscut internațional drept unul dintre cei mai mari comandanți de oști ai Evului Mediu, artizan al poate celei mai importante victorii militare ale Creștinății, la Belgrad în 1456, Iancu de Hunedoara este celebrat și venerat ca un mare erou în Ungaria și Serbia, dar aproape ignorat în România, deși în textul imnului național al României moștenitorul său, Matei Corvin, cel mai mare rege al Regatului Apostolic, este la loc de cinste alături de Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare.

Uriașa victorie creștină a lui Iancu la Belgrad, din 22 iulie 1456, este motiv de mare sărbătoare în țările vecine, dar nu la noi. Dovadă faptul că luni, 22 iulie 2019, la 563 de ani de la înfrângerea lui Fatih Sultan Mehmed (Sultanul Mahomed Cuceritorul) șefii celor două state Dunărene vecine României, Ungaria și Serbia, se întâlnesc la Belgrad, în cartierul Zemun, pentru a celebra marea victoriei și pentru a dezveli o statuie a eroului.
Potrivit agențiilor de presă maghiare, președintele Republicii Ungaria, János Áder, și președintele Republicii Serbia, Aleksandar Vucic, se vor întâlni în capitala Serbiei și vor inaugura statuia lui Iancu de Hynedoara și vor cinsti memoria celor căzuți acum cinci secole și umătate pentru apărarea Europei creștine.

BĂTĂLIA DE LA BELGRAD

În urmă cu 563 de ani, Bătălia de la Belgrad (iulie 1456) sau Asediul Belgradului a fost un moment crucial în istoria Europei, victoria lui Iancu de Hunedoara salvând occidentul de înaintarea turcilor, după ce aceștia cuceriseră Constantinopolul.

Sultanul Mehmed al II-lea (1444 – 1446, 1451 – 1481) a mobilizat, pentru cucerirea Belgradului forțe impresionante: circa 150.000 de soldați, o artilerie de asediu superioară celei folosite împotriva Constantinopolelui și o flotă ce urma să acționeze pe Dunăre (60 – 65 de galere și circa 150 de vase mai mici).

Kalemegdan

Voievod al Transilvaniei și căpitan general al regatului maghiar, Iancu de Hunedoara întărește garnizoana cetății, comandată de cumnatul său Mihail Szilagyi și de fiul său, Ladislau de Hunedoara, cu 5.000 de mercenari. Concomitent, el își mobilizează forțele proprii și întărește legăturile cu Skanderbeg, care, în Albania, trebuia să declanșeze o mișcare antiotomana.

Cu sprijinul călugărului franciscan Ioan de Capistrano, care a desfășurat o intensă propagandă pentru o nouăcruciadă antiotomană, Iancu a reușit săridice o oaste de circa 30.000 de oameni, în cea mai mare parte țărani valahi și sârbi, ortodocși, și o flotă improvizată formată din 200 de vase.

Din 4 iulie 1456, timp de câteva zile, artileria otomană, compusă din 300 de tunuri, bombardează zidurile orașului, încercând blocarea aprovizionării acestuia pe Dunăre, cu ajutorul flotei fluviale.

 

La 14 iulie, flota creștină atacă vasele otomane distrugând șapte galere mari și mai multe mici, provocând dispersarea acestora și reușind aprovizionarea cetății. În zilele următoare, forțele terestre comandate de Iancu reușesc spargerea blocadei otomane în zona Zemunului, ocupând poziții favorabile. La 21 iulie, sultanul încearcă să forțeze victoria printr-un asalt general. De două ori turcii reușesc să pătrundă în oraș, dar sunt respinși.

Al treilea atac asupra podului care asigura intrarea în cetate a fost respins de trupele comandate de Capistrano. Asupra turcilor, care puseseră scări de asalt pe ziduri, a fost aruncată apăclocotită și materiale inflamabile. Noi și noi detașamente de „cruciați„ soseau pe Dunăre în cetate și, spre seară, au trecut la contraatac, orașul fiind despresurat.

La 22 iulie, armata creștină a trecut Sava, dezlănțuind atacul general. Tunurile turcilor au fost capturate și folosite împotriva armatei sultanului, care a fost rănit de o săgeată, fiind salvat de aga ienicerilor, Hassan, care și-a dat viața protejându-l pe sultan cu propriul trup.

La 23 iulie, turcii s-au retras în degringoladă, părăsind tabăra, lăsând în urmă o pradă uriașă și foarte mulți morți (circa 24.000, după sursele creștine) în timpul asediului, cărora s-au adăugat alții, în timpul retragerii și prizonieri (circa 4.000). Creștinii au pierdut relativ puțini oameni, c. 3.000 – 4.000 (Camil Mureșan).

Victoria de la Belgrad întârzie pentru aproape 70 de ani cucerirea Ungariei de către turci, redresează moralul europenilor, zguduit după căderea Constantinopolelui, dar mai ales dă timp armatelor europene să se pregătească pentru o nouă invazie otomană.

Totodată, izbânda lui Iancu este cel mai strălucit moment al carierei sale militare, de care nu a putut să se bucure îndeajuns, eroul murind de ciumă la 11 august, în tabăra de la Zemun.

 

 

Comments

comments

About the Author