Nicolaus Olahus a fost unul dintre cei mai iluștri reprezentanți ai Umanismului european, care a lăsat omenirii o operăcare confirmăvocația poporului român pentru valorile europene. Umanist, istoric, înalt prelat și om politic de origine valahăNicolaus Olahus (10 ianuarie 1493, Sibiu — 15 ianuarie 1568, Pojon – Bratislava) a editat lucrarea istorică“Hungaria„, pe care a publicat-o la 14 mai 1536 la Bruxelles, prima lucrare scrisăa unui român care abordeazătema latinității poporului român și a limbii române și a unității etnice a celor trei provincii românești, Moldova, Muntenia și Transilvania.
Nicolaus Olahus
Regent al Ungariei, primat al Bisericii Catolice din Ungaria, Nicolaus a fost unul dintre marii umaniști europeni,
Hungaria et Atila
Iatăun material relevant publicat in Viata de Pretutindeni de Pr. Eugen Goia:
„Nicolaus Olahus – Românul (1493-1568)
– Mare european al veacului al XVI-lea –
Nicolaus Olahus a fost o minte româneascălimpede și ascuțită, educatăși echilibrată, inventivăși spontană, care a cucerit Europa secolului al XVI-lea. Profesorul Ștefan Bezdechi de la Universitatea Clujeanăîl numește pe Olahus „cel dintâi mare european de sânge românesc“.
Nicolaus Olahus, „os domnesc“ din Å¢ara Românească, se trăgea din Vlad Å¢epeș și nepot al lui Matei Corvin. Pe unde a umblat prin Europa, pe la curțile domnești, în palatele episcopale, și-a semnat toate scrisorile și cărțile pe care le-a scris cu numele de „Românul“. Prin aceasta, România sau Valahia au circulat prin Europa secolului al XVI-lea cu nume de cinste.
Se naște la Sibiu, la 10 ianuarie 1493. A studiat la Sibiu și Oradea. Fiind de vițădomnească, este chemat „paj“ la curtea regelui Vladislav. ÃŽl găsim în funcții nobile și bisericești. Secretar episcopal este hirotonisit preot și e numit canonic de Strigonium. Ajunge secretar al regelui Ludovic al II-lea. În1542 este chemat la curtea regelui Ferdinand I și numit episcop la Zagreb, iar peste un an este numit episcop de Agria. În1553, este numit arhiepiscop de Strigonium și mitropolit primat al Ungariei, iar în 1562 este numit regent al Ungariei. Acum se aflăpe culmea puterii politice și bisericești a Ungariei.
Istoricii Ioan Lupaș și Onisifor Ghibu îl numesc pe Nicolaus Olahus „primul umanist adevărat de origine romînă“. Prin aceastădenumire se înțeleg mai multe lucruri. Cunoașterea temeinicăa celor douălimbi clasice, latina și greaca. Mai cunoștea maghiara, germana, franceza, turca și romînă. N-a scris nimic în românește, dar nici în ungurește, ci întotdeauna în latinăși greacă.Legăturile cu umaniștii vremii, printre care și Erasmus de Rotterdam, prințul umaniștilor, cu care a purtat o bogatăcorespondență, însușindu-și idealurile unei culturi clasice. Cei mai mari savanți ai timpului aveau păreri excelente despre Nicolaus Olahus, atribuindu-se denumirea de „mare savant și un mare european al veacului al XVI-lea“. Avea dragoste pentru cultura și pentru gândirea clasicilor elino-latini, cultivarea stilului frumos și elegant. Idealul lui Nicolaus Olahus era frumosul și binele, cu atribute ale Divinității, și fericirea ce se putea obține prin aceste virtuți. Toți marii umaniști ai vremii sale iubeau cultura clasică, toți erau oameni ai bibliotecilor.
Bibliografia operelor sale cuprinde 12 titluri, toate în latină. Un Tratat de Alchimie (Frankfurt, 1525), Principiile religiei creștine catolice (Viena, 1560), Catehism (Tyrnavia, 1560), Istoricul și diplomatul (Bruxelles, 1536), etc. Opera sa poeticăa fost publicatăîn anul 1906, la 338 de ani de la moartea sa (Carmina Nicolai Olahi, poezii; publicate la Budapesta și Lipsca). Din tot ce a scris, se poate alcătui scheletul unui portret al acestui român, care a strălucit în Europa primei jumătăți de veac al XVI-lea.
Ca Arhiepiscop primat de Strigonium (1553) și apoi regent (1562), devine cel mai important luptător împotriva reformei în Ungaria. Ioan Lupaș zice căera „prigonitor al lutheranismului“ din Ungaria și Transil-vania, care le-a ars cărțile public și i-a degradat și alungat. Încartea sa, Hungaria, Olahus ne va lăsa o adevăratăcronicădespre etnogeneza comunăa poporului român din toate țările, inclusiv ca și despre ceea ce îi caracterizeazăspecific pe locuitorii tuturor provinciilor.
Iatădoar câteva aprecieri:
„Valahii sunt creștini, numai căurmând pe greci, se deosebesc de biserica noastrăcatolicăîn privința purcederii duhului Sfânt și a altor articole mai puțin importante.“.
Despre moldoveni: „Moldovenii au aceeași limbă, obiceiuri și religie ca și muntenii, se deosebesc numai prin îmbrăcăminte. (…) Limba lor și a celorlalți valahi a fost cândva romană, căci ei sunt copii din Roma“.
Despre Transilvania: „Neamul acesta de oameni robuști, războinici înarmați, sunt prevăzuți cu cai buni, zdraveni. (…) ÃŽntreaga regiune este alcătuităcu șesuri și păduri, întretăiatăde ape cotite, plinăde pământ roditor. Bogatăîn vin, aur, argint, fier și alte metale și sare; cât se poate de îmbelșugatăîn boi, fiare, urși și pești, așa cănu poți învinui firea căn-ar fi grămădit în acest ținut toate bunătățile traiului.“.
Nicolaus Olahus amintește și de bogățiile aurifere din Ardeal, exploatate și uzurpate fărămilăde vremelnicii stăpânitori străini: „… Aur ca acesta pe care alții l-au aflat de mărimea unui ou de găină. De curând, mi-a scris episcopul Nicolae Gerendi de Transilvania, căa găsit aur din acesta de mărimea unei pâini țărănești, cântărind mai bine de 1.600 ducați.“. Aceastăconsemnare se făcea la 1544.
Ne punem întrebarea firească, acum, la început de secol XXI: Cine va putea evalua vreodatăcantitatea de aur extrasăși furatăcin Munții Apuseni ai Ardealului?
Imperiul Roman și-a redresat economia cu aurul din Munții Apuseni. Tot aurul Apusenilor a curs prin vreme spre alte semețe capitale. Cu aurul moților s-au ridicat catedrale mărețe la Viena și Budapesta.
Este foarte important că, deși Transilvania se proclamase încădin secolul al XV-lea (dupăRăscoala de la Bobâlna, 1437) UNIO TRIUM NATIONUM, din care românii nu făceau parte, Nicolaus Olahus scrie despre Transilvania: „… în ea sunt patru națiuni: unguri, secui, saxoni și valahi“. Deci și românii sunt recunoscuți de el, împotriva curentului oficial, ca a patra națiune. O face ca o a patra națiune, în virtutea convingerilor conștiinței lui de român.
Pe baza monedelor romane, descoperite în Transilvania, el spune că: „Acestea sunt un semn neîndoielnic al vechimii stăpânirii romane prin părțile acestea“, adăugând încăo datăcuvintele comune româno-romane, ca semn al romanității poporului român.
Nicolau Olahus a murit la Bratislava, la 14 ianuarie 1568 și va fi înmormântat la Tyrnavia.
Nicolae Iorga scria că: „… arhiepiscopul de Strigonium primatul și cancelarul este cel mai de seamăumanist al regatului maghiar din secolul al XVI-lea. El nu și-a ascuns originea, ci a iscălit cu hotărâre Olahus-românul.“.