Timișoara mea, te iubesc!
Te-aș putea iubi pentru trecutul tău de poveste, pentru că ai fost cetatea de scaun a Regatului apostolic, reședință a beglerbegilor Împărăției otomane, reședință de provincie a Sfântului Imperiu, oraș liber crăiesc sau oraș de seamă al Regatului României Mari. Dar, te iubesc necondiționat!
Te-aș putea iubi pentru spiritul tău de civilizație europeană autentică, model de conviețuire armonioasă între neamuri, culturi și credințe. Dar, te iubesc necondiționat!
Te-aș putea iubi pentru incredibilele tale premiere, pentru elanul tău avangardist. Dar, te iubesc necondiționat!
Te-aș mai putea iubi pentru neprețuitul patrimoniu material și imaterial, pentru moștenirea barocă, eclectică, Art Nouveau și Art Deco, pentru splendidele tale Catedrale, biserici și sinagogi, pentru parcuri, alei și splaiuri, pentru tezaurul de cultură, artă și știință. Dar, te iubesc necondiționat!
Te-aș putea iubi pentru cea mai frumoasă copilărie.
Pentru adolescența de foileton, pentru prietenii irepetabili.
Pentru că nu aș schimba nimic din ce am trăit împreună cu tine!
La nouă ani, când am vizitat pentru întâia oară o altă țară și intrat pentru întâia oară în lumea fermecată a Vidamparkului și parcă nu aș mai fi părăsit Budapesta… de tine mi-a fost dor.
Tot la vârsta copilăriei, când m-am lăsat fascinat de Stare Miasto-ul varșovian, de ceasul astronomic din Praga, de liftul ultrarapid și cofetăria rotativă din turnul de televiziune berlinez, de insula muzeelor cu poarta zeiței Iștar, de SBahn și de Alexander Platz, tot acasă, la Timișoara, la prieteni, colegi și cartier abia așteptam să mă întorc.
Vara, când migram câte o lună cu gașca pe cosmopolitul litoral românesc, la steaguri la Neptun, la Rainbow și Tiffany, la Clăbucet, la debarcader, la jocurile mecanice, la Bowling sau la Satul de Vacanța, tot de Bastion și de trupa de acasă îmi era dor.
De la Parisul luminilor, Barcelona sau Tel Aviv, Sankt Petersburgul țarilor sau Constantinopolul basileilor, din Belgradul eroului meu Iancu sau din Londra supușilor Majestății sale, tot Timișoara a rămas centrul universului meu.
Am vocația exploratorului, dar oricâte locuri voi cutreiera, câte culturi și câți oameni voi cunoaște, Timișoara a fost, este și va fi întotdeauna marea mea dragoste.
Timișoara mea, TE IUBESC NECONDIȚIONAT!
Petre Irimuș
.gif)
