Scrisoare deschisă către vicepremierul Ungariei

Posted on Feb 17 2015 - 3:37am by petre

Dragă domnule Zsolt Semjén. Am citit cu uimire și, trebuie să recunosc, cu reală emoție, în prima fază, un comunicat al Guvernului Ungariei, transmis de dumneavoastră în calitate de vicepremier al executivului de la Budapesta.

De regulă, nu intră în preocupările mele cotidiene și nici nu face interesul cititorilor noștri politica de comunicare a guvernului Orban, decât atunci, firește, când credem că pot fi afectate valorile democrației europene, când e vorba despre interesele noastre comune, mai ales cele privind construcția comunitară la care, cu onestitate și fidelitate, nu-i așa, contribuim împreună, ca membri ai marii familii europene.

Tocmai de aceea m-am cutremurat să aflu de la dumneavoastră, marcant lider politic european, că în Uniunea Europeană, în țara mea, mai mult, la doi pași de Banatul Istoric, în frumosul oraș vecin nouă, la Arad, s-a petrecut „…un act de provocare, primitiv, barbar şi impardonabil”!

Dacă aș fi citit un cotidian de la București sau vreun ”blogtal” local de știri aș fi trecut cu relaxare peste această informație, considerând că e una tip ”ȘOC și GROAZĂ, se întâmplă chiar acum, click aici să vezi”, dar din partea dumneavoastră nu puteam bănui măcar că e cazul, că doar nu e criză de știri și la Budapesta, în prag de vizită țaristă, pardon, prezidențială rusă.

Așadar, venind din partea dumneavoastră, repet, m-a îngrijorat profund. În contextul atrocităților care au șocat în ultimul timp continentul sau al butoiului de pulbere care mocnește la frontiera estică a Uniunii, mi-au trecut prin minte tot felul de scenarii teribile…

M-am gândit că cine știe ce s-o fi întâmplat, vreun dereglat o fi spânzurat din nou o păpușă reprezentând vreun personaj istoric, sau vreun primar a înscenat iarăși un simulacru proces al unor lideri politici importanți, mai țineți minte nu-i așa? Sau că, din nou, vreo gașcă de ”patrioți” a fost filmată în vreo tabără privată de ”premilitărie”, exersând ostentativ trasul cu Kalashnikovul.

Nici nu știți ce ușurare am simțit când am înțeles că dumneavoastră, domnule vice prim ministru, vă refereați de fapt la un banal caz de… graffiti!

Cu siguranță că atât guvernul Orban, cât și dumneavoastră personal, ca purtător de cuvânt în această situație, ați fost informați în mod distorsionat asupra celor petrecute la Arad, unde, de fapt, niște indivizi au făcut graffiti pe piedestalul unui monument.

Acest gen de acțiuni, reprobabile, desigur, se întâmplă în mod curent peste tot în lume. La Timișoara, de exemplu, e ceva la ordinea zilei. Nu de mult, grafferii au realizat chiar un șablon reprezentându-l pe foarte popularul nostru primar, profesorul Nicolae Robu – cred că îl și cunoașteți – alături de portretul dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu (sper că nu l-ați cunoscut).

Și nimeni nu a făcut o tragedie din asta, primarul a cerut Poliției locale să îi depisteze pe autori și… gata. Când aceștia, grafferii, sunt prinși, se aplică legea, sunt sancționați, dar nimeni nu dramatizează un fenomen banal, deși de multe ori în afara legii.

Dar de aici, de la un nefericit graffiti, să spunem că s-a comis o ”barbarie”, un ”act primitiv”, mai ales ”o provocare” mi se pare o exagerare, nepotrivită comunicării dintre două state prietene, exagerare născută dintr-o eroare de transmitere a informației, sunt convins. Ce provocare? Cine provoacă pe cine? Niște amărâți, care cu siguranță vor fi depistați de Poliție, constituie o provocare pentru cineva?  Să fim serioși.

Ca o paranteză, aproape barbare, de exemplu, ar putea fi, catalogate, prin extrapolare, actele de distrugere cu ranga a statuilor istorice din Timișoara, cea a Festungskommandant-ului Anton von Scudier, cea a Feldzeugmeister-ului Johann Baptist Coronini-Cronberg, ori statuia Fidelității.

Nu este cazul statuii din Arad, pe care, dacă am înțeles bine, niște indivizi au aplicat câteva cercuri colorate, interpretate de presa românească și de guvernul pe care îl reprezentați drept culorile naționale ale României. Eu, ca român, nu pot accepta ca niște mâzgălituri colorate pe pereți să fie confundate cu drapelul țării mele și cred că nici dumneavoastră nu ați putea să o faceți cu drapelul țării dumneavoastră.

Sper, domnule viceprim ministru, că atunci când niște indivizi au vopsit clădiri oficiale ale autorităților statului român, borne kilometrice aparținând Companiei Naționale de Drumuri de pe șosele europene și altele asemenea tot în trei culori, dar altele, nu v-a informat nimeni în mod eronat că ar fi fost vorba despre vreo provocare barbară și primitivă și nimeni nu a luat-o chiar așa în tragic.

De aceea am convingerea, dragă domnule Zsolt Semjén, că a fost vorba despre o interpretare ușor exagerată, fără intenție, sunt convins, a unui act banal, ilegal, desigur, și, după părerea mea, total nepotrivit și neavenit.

La fel, sunt convins că autorii, oricine ar fi ei, vor fi depistați de organele în drept și sancționați pe măsura faptelor săvârșite, în acest caz sancțiunile putând merge până la o amendă grasă și chiar la confiscarea materialelor utilizate, dar asta, desigur, o vor stabili cei în drept.

În speranța că am reușit să vă fiu de folos, îngăduiți-mi, domnule Zsolt Semjén să vă asigur de faptul că, în ciuda unor incidente nefericite, dar, repet, banale, ca cel de Arad, noi, aici, români, germani, sârbi, bulgari, maghiari, evrei, țigani, secui, carașoveni, pemi, turci, de orice etnie, suntem, în general, devotați valorilor democrației europene și îmi place să cred că avem relații normale cu istoria, cu monumentele și cu culorile.

În final îmi permit, dragă domnule Zsolt Semjén, să îmi exprim întreaga mea considerație pentru dumneavoastră, ca reprezentant al unui partid creștin-democrat, ca absolvent de Universitate Creștină și, mai ales, ca budapestan.

Apropo, ce se mai aude cu Vidampark-ul?

Petre Irimuș

Scrisoare deschisă către viceprim ministrul Ungariei

Comments

comments

About the Author