Rușii forțează capitularea maghiarilor la Șiria, după ce generalul Bem ”Pașa” a căzut de pe cal la asediul Timișoarei

Posted on Aug 9 2017 - 8:40pm by petre
Joszef Bem Murat Pasa

Comandantul militar al revoluției maghiare, polonezul Joszef Bem – Murat Pasa

Asediul Timisoara 1849

La 9 august 1849, feldmareşalului austriac Julius Jacob von Haynau, în fruntea unei armate de întărire, ridică asediul de peste 100 de zile al cetății Timișoarei, împrăștiind armata maghiară, al cărei comandant, generalul polonez Józef Bem, căzuse de pe cal provocând degringolada cavaleriei maghiare.

Capitularea de la Siria Vilagos

Capitularea trupelor revolutionare maghiare in fata fortei de interventie a armatei tariste

La rezistența eroică împotriva maghiarilor participaseră soldaţi ai armatei austriece, incluzând români din Banat şi Transilvania, dar și populația civilă a orașului, care avea serioase motive să lupte. Efectivele militare ale garnizoanei austriece din cetatea Timişoarei erau de 13.345 oameni, dintre care 4 generali, 188 ofiţeri şi 13.153 subofiţeri şi trupă. Din efectivele trupei, aproximativ o treime (4.494 oameni) erau recruţi, luaţi în armată din împrejurimi cu doar câteva zile înainte de începerea asediului.

Garnizoana austriacă era condusă de feldmareşalul Georg Freiherr von Rukavina (1777-1849), cavaler al Ordinului Maria Tereza şi al Ordinului Leopold, participant la războaiele napoleoniene.

Armata maghiară care a atacat cetatea Timişoara a avut în primele zile ale asediului un număr de cca 12.000-15.000 oameni, cu 80 tunuri, majoritatea tunuri de câmp. Numărul asediatorilor a fluctuat pe parcursul ostilităţăilor, în funcţie de nevoile comandamentului maghiar. Armata maghiară de asediu a fost alcătuită din trupe regulate şi trupe ale gărzilor naţionale maghiare. Numărul pieselor de artilerie de care dispunea armata de asediu a crescut până la finalul asediului la 91 piese şi s-a diversificat tipul pieselor de artilerie, care a inclus mortiere, tunuri de câmp, obuziere, de diferite calibre şi baterii de rachete. La Sânandrei (un sat în apropierea Timișoarei) armata maghiară a avut o turnătorie de tunuri, iar în pădurea de vânătoare din împrejurimile cetăţii, o fabrică de puşti.

Comandantul trupelor maghiare de asediu a fost maiorul grof (titlu nobiliar maghiar) Vécsey Károly, subordonat apoi, din ordinul lui Lajos Kossuth, generalului polonez Bem.

Eșecul asediului Timișoarei a fost, foarte probabil, principala cauză a înfrângerii răscoalei maghiare, astfel că la 13 august 1949, armata lui Bem a capitulat la Șiria (în apropiere de Arad) în fața armatei țariste de intervenție condusă de generalul Ivan Fiodorovici Paschievici. Comandanții trupelor revoluționare maghiare, cu excepția lui Bem (care a fugit din nou, așa cum făcuse și în 1848 la Viena), au fost judecați și executați pentru înaltă trădare, devenind, pentru națiunea maghiară, cei 13 generali martiri.

Cât despre conducătorul militar al revoluționarilor maghiari, polonezul Bem, acesta a fugit în Imperiul Otoman, unde s-a convertit la Islam și a devenit comandant militar, sub numele de Murat Pașa.

Povestea participării lui Bem la revoluția maghiară, inițial anti habsburgică, care s-a îndreptat apoi și împotriva intereselor vitale ale românilor și sașilor din Transilvania, a început la 14 octombrie 1848, când polonezul a preluat la Viena conducerea revoluției. Pe 25 octombrie, în ziua capitulării rebelilor, a fugit în Ungaria.

Guvernul lui Lajos Kossuth i-a încredințat imediat comanda trupelor revoluționare maghiare din Transilvania. Acolo a organizat o armată de 10.000 de secui, cu care a reușit să înfrângă în bătălia de la Dej, pe 19 decembrie 1848, trupele feldmareșalului austriac Anton von Puchner. În ciuda înfrângerii sale pe 4 februarie 1849 la Vízakna (azi Ocna Sibiului), generalul Bem a reușit să cucerească Sibiul și Brașovul, silind trupele austriece să se retragă în Muntenia.

După ce Casa de Habsburg a chemat în ajutor trupele țariste, generalul Bem a fost înfrânt pe 31 iulie 1849 în bătălia de la Albești, lângă Sighișoara. Chemat de Lajos Kossuth să se retragă în Ungaria, a luat parte, pe 9 august 1849, la bătălia de la sud de Timișoara, unde trupele revoluționare maghiare au fost înfrânte.

Comments

comments

About the Author