Istoria presei timisorene (II)

Istoria celor 2 Realitati

Petre Irimus

Sfârsitul "Epocii Boieru" la "Renasterea banateana"

Anul 1994 gaseste presa timisoreana într-o stare de aparenta stabilitate, cu foarte putine dintre zecile de titluri din primii ani dupa 1990 înca pe tarabe. Dominatia pietei editoriale locale de opinie este împartita între cele doua cotidiene, "Renasterea banateana" si "Timisoara", adica puterea si opozitia, aidoma societatii romanesti a acelor vremuri. Lider incontestabil, ca tiraj si arie de raspandire regionala, este cotidianul "Renasterea banateana" cu o medie de peste 30.000 de exemplare difuzate zilnic, cu mii de abonati stabili, cu o linie editoriala cetateneasca, "conservatoare", cuminte în raport cu potentatii zilei si cu tente de agresivitate fata de vocile în crestere ale opozitiei politice. La antipozi, vesnicul adversar de opinii, cotidianul "Timisoara", portdrapelul reformarii sociale si oficios al luptei anti-stanga, în usor declin fata de primii ani, inca puternic ca tiraj: 4.000 - 5.000 de exemplare vandute zilnic, varful de tiraj fiind inregistrat la editiile de vineri, cu suplimentul de programe TV tiparit intr-o medie de 7.000 de copii, un ziar extrem de percutant in mesaj cu o echipa redactionala de redutabili jurnalisti. Revenind la cotidianul "Renasterea banateana", trebuie precizat faptul ca acesta se afla la apogeul ascensiunii: o situatie financiara infloritoare, cel mai mare tiraj al unui cotidian regional din tara, retea de difuzare proprie, independenta economica gratie primei tipografii rotative din Timisoara, achizitionata de patronul Iosif Constantin Dragan, pozitie consolidata de infiintarea primului trust media local prin lansarea televiziunii "Europa Nova". Peste acest mic imperiu media local trona George Boieru, unul dintre numele cele mai importante ale presei timisorene dintotdeauna, asistat de directorii adjuncti Vartiade ªtefan si Constantin Alexandrescu, triada care functiona la parametri optimi datorita dublei calitati a celor trei, de angajati ai lui Iosif Constantin Dragan si de patroni ai hebdomadarului de mare succes financiar "Publitim", afacere derulata pe infrastructura trustului "Renasterea" de mai multi dintre angajatii acestuia.

Marea schisma

Armonia deplina care domnea la trustul lui I.C. Dragan avea insa sa fie curand tulburata dupa modelul neaos romanesc care spune ca atunci cand lucrurile merg prea bine trebuie facut ceva ca ele sa nu mai mearga asa. Inceputul sfarsitului "epocii Boieru" la "Renasterea banateana" il constituie aducerea la trustul "Renasterea banateana" de catre George Boieru a fratelui acestuia, Florin Boieru. George il instaleaza pe Florin pe pozitia de sef al sectiei de actualitati la ziar si ii incredinteaza sarcina de a pune pe picioare postul de televiziune "Europa Nova" unde il numeste redactor sef. in ciuda calitatilor profesionale incontestabile ale lui Florin Boieru si a contributiei sale importante la lansarea si afirmarea noii televiziuni, prezenta sa in cadrul trustului "Renasterea - Europa Nova", pe pozitii de conducere, starneste controverse. Primele nemultumiri fatise la adresa directorului George Boieru se fac auzite in anturajul patronului Dragan, ai carui consilieri sunt bombardati cu delatiuni din partea unor subalterni ai lui George Boieru, dar si din partea unor potentati locali deranjati, evident, de hegemonia fratilor Boieru la trustul "Renasterea" si de cresterea independentei acestora, mai ales ca vocea trustului devenea tot mai percutanta, gratie atitudinii editoriale curajoase indusa de Florin la televiziune. Stare de fapt pe care unii pur si simplu nu o puteau tolera! Lucrurile iau amploare odata cu achizitionarea de catre "Renasterea banateana" a unui apartament de bloc, cu titlu de "locuinta de serviciu si protocol" si instalarea acolo a unui specialist in electronica, ruda cu familia Boieru, adus din alta localitate si angajat sa implementeze sistemul informatic al trustului "Renasterea". Urmeaza acuzatiile clasice de "cheltuieli nejustificate" de "nepotism" si tot arsenalul aferent unei lovituri de palat, menita sa ii inlature pe fratii Boieru de la conducerea trustului. Caci, desi majoritatea delatiunilor il aveau ca subiect pe Florin Boieru, actiunea urmarea, se pare, debarcarea lui George, care acumulase, in opinia unora, prea mult capital de putere si prea multa independenta. Scandalul explodeaza la inceputul anului 1995, cind staff-ul lui Iosif Constantin Dragan il someaza pe George Boieru sa renunte la colaborarea cu fratele sau si sa-l demita pe Florin Boieru atat de la conducerea televiziunii "Europa Nova", cat si de la cotidianul "Renasterea banateana". Pus in fata situatiei imorale de a-si renega propriul frate, George Boieru si-a redactat demisia pe care, insa, in prima instanta, magnatul Dragan nu a acceptat-o, somandu-l din nou pe George sa il concedieze pe Florin. Zvonurile privind presiunile care se fac asupra directorului Boieru se raspandesc in cele doua redactii, ale ziarului "Renasterea banateana" si ale "TV Europa Nova", si genereaza o stare de revolta in randurile ziaristilor, majoritatea acestora fiind foarte atasata de cei doi frati Boieru. Trebuie facuta precizarea ca, in ciuda situatiei in care se afla, George Boieru a actionat cu fair-play, incercand calmarea spiritelor si refuzand sa relateze colectivului diferendul cu patronatul, dar un conflict de o asemenea anvergura nu putea sa ramana secret, mai ales unor ziaristi. Spiritele se incing si revolta ziaristilor ia amploare. La respingerea demisiei lui George Boieru, patronatul ii reitereaza acestuia ordinul de a-l concedia pe Florin, astfel ca George redacteaza o noua demisie, insotita de aceasta data si de cea a fratelui sau. Miercuri, 8 februarie 1995, informati ca patronul Iosif Constantin Dragan se afla la Timisoara, la o intalnire in saloanele Hotelului Continental, angajatii "Renasterii banatene" decid invitarea acestuia la o discutie cu colectivul trustului. Ziarista Eleonora Popa isi ia inima in dinti si se deplaseaza la Continental, unde il abordeaza pe patron si ii comunica invitatia ziaristilor. Dragan accepta si, impreuna cu consilierul Adrian Deleanu, vine la sediul ziarului si intra in sala de consiliu, plina pana la refuz cu angajatii de la ziar si televiziune. O alta parte a acestora, neavand loc in sala, umplea holul cladirii. Dezinformat de catre consilierii care il papusereau inca de pe atunci, Dragan se astepta, probabil, la infierarea cu manie proletara a lui Florin Boieru, dar a ramas descumpanit de vehementa cu care colectivul aflat in fata sa il sustinea pe George Boieru si, implicit, pe fratele acestuia. ªedinta a durat circa o ora, vreme in care s-a consumat unul dintre multele episoade romanesti de "lupta sindicala" jurnalistica in fata patronatului. Exasperat, Dragan recurge la o diversiune pentru a scapa de "sindicalisti", solicitand un ragaz de o zi pentru luarea unei decizii, incheind sedinta totodata cu asigurarea ca atat George, cat si Florin Boieru raman pe posturile lor. A doua zi, fratii Boieru sunt convocati la Lugoj, la sediul lui Dragan, sub pretextul unei discutii cu patronul. Aici, insa, sunt intampinati de acelasi consilier Deleanu care ii someaza sa declare cine organizase "mitingul sindical" din ziua precedenta. intelegand ca au fost inselati, fratii Boieru il lasa pe consilier sa spumege in voie si se intorc la Timisoara, unde sunt asteptati de zecile de ziaristi stransi pe holurile redactiei pentru a afla deznodamantul povestii. Desi cei doi nu scot o vorba la intrarea in redactie, jurnalistii citesc pe fata acestora ca lucrurile nu se rezolvasera. La cateva minute, in sediu intra si consilierul Grad Deleanu care, de aceasta data, convoaca el ziaristii la sedinta unde ii anunta ca demisiile lui Florin Boieru din functiile de la "Renasterea banateana" si de la TV "Europa Nova" au fost acceptate, urmand ca, in acea sedinta, colectivul sa decida numirea unui alt redactor sef la televiziune. Desi aceasta solutie de compromis, acceptata de patronul Dragan consultat telefonic de consilierul sau, implica ramanerea lui George Boierul la conducerea trustului, acesta decide sa plece impreuna cu fratele sau. Decizia irevocabila a directorului Boieru a fost comunicata celor doua colective de ziaristi, care s-au strans la bufetul ziarului pentru a analiza consecintele celor petrecute si pentru a decide calea de urmat. La bufet, in prezenta unor jurnalisti de la alte redactii si a corespondentilor unor ziare centrale, care asteptau stiri proaspete in legatura cu scandalul de la "Renasterea", majoritatea redactorilor de la ziar decide sa intre pentru moment in greva si sa nu mai predea materiale, in timp ce la televiziune, unul dintre "prietenii" de familie ai redactorului sef demisionar, Florin Boieru, aflat de mult in bloc-start, se ofera sa preia functia vacanta si sa duca emisia mai departe - ca o paranteza, in decurs de cativa ani, Florin avea sa treaca prin situatii similare cu prieteni de familie sau chiar rude care aveau sa-i "preia" functiile. A ramas celebru angajamentul de fidelitate fata de proaspata conducere a unuia dintre redactorii postului, care in timp ce il maronea pe Florin Boieru isi oferea serviciile de viitor redactor sef. Pentru a transa posibila problema de moralitate, omul a declarat colegilor: "Mai bine inghit eu o galeata de rahat si mananca fiica-mea salam de Sibiu", sintagma intrata in legenda. Dar asta la istoria "Europei Nova", intr-un numar viitor. Astfel, a doua zi, vineri 10 februarie 1995, ziarul "Renasterea banateana" apare in numai 8 pagini, cu cateva materiale "Mediafax" si corespondente regionale, singurul material "la zi" fiind predat de ziarista Daniela Baranga, botezata a doua zi de colegi "spargatoarea de greva", desi aceasta, sarmana, era doar la inceput de drumuri pe atunci. Tot a doua zi, majoritatea ziaristilor de la "Renasterea banateana" redacteaza un protest, pe care il semneaza 25 dintre cei 31 de redactori ai ziarului, o parte dintre acestia luand decizia de a demisiona in bloc, intentie comunicata directorului adjunct Vartiade ªtefan. Acelasi lucru il fac si o parte a redactorilor si operatorilor de la TV "Europa Nova". Seara, in ciuda incercarii nepotului patronului Dragan, Flavian, si a oamenilor consilierului Deleanu de a impiedica accesul protestatarilor la sectia de paginare si la tipografie, protestul este publicat pe pagina intai a ziarului cu lista de semnaturi atasata. in lipsa materialelor, editia de sambata 11 februarie 1995 a ziarului "Renasterea banateana" apare tot in 8 pagini, cu aportul entuziast al eternului redactor de serviciu, Daniela Baranga, care profita de generosul spatiu editorial avut la dispozitie pentru a publica doua materiale de cate trei randuri, plus titlu! Era ultimul numar al "Renasterii banatene" din "epoca Boieru", sute de exemplare fiind distribuite gratuit de redactorii demisionari trecatorilor, imediat dupa iesirea de sub tipar, pentru a se asigura ca timisorenii vor citi explicatia protestului, redactata, pentru conformitate, de jurnalista Lucia Robitu.

O ultima precizare, inainte de a lasa cortina peste acea perioada a "Renasterii banatene": ziarul terminase anul fiscal 1994 cu un profit substantial, sub conducerea lui George Boieru, aspect destul de rar intalnit la o publicatie din Romania, mai ales la una regionala, managementul defectuos fiind ultimul lucru care i s-ar putea imputa lui George Boieru.

Se incheaga prima "Realitate"

Daca ar fi sa acceptam starea de fapt ca George Boieru a aflat ca pleaca de la trustul lui Dragan la 10 februarie 1995 si la 17 martie

1995, adica la numai o luna si cateva zile apare primul numar al "Realitatii banatene", atunci avem de-a face cu un record in materie, data fiind anvergura fara precedent a intreprinderii in discutie, practic cel mai complex si bine structurat cotidian care a aparut vreodata la Timisoara, cu cea mai mare echipa redactionala si cu cea mai performanta, pentru acea data, infrastructura editoriala, cu exceptia tipografiei proprii. Este mai putin important cand s-a hotarat George sa faca noul cotidian, important pentru istoria perioadei postdecembriste este ca el a aparut si, drept consecinta, a lansat un suflu cu totul nou pe piata presei locale. inainte de parasirea definitiva a sediului trustului "Renasterea banateana" de catre demisionari, Florin Boieru i-a anuntat pe acestia ca George va face in curand un nou ziar la care sunt invitati sa lucreze toti (aproape) cei care doreau sa vina. Au fost anuntate locuri de intalnire zilnica pentru stabilirea detaliilor si, evident, pentru pastrarea unitatii si a moralului colectivului. Desi, la nivel declarativ, s-au aratat entuziasmati de proiect majoritatea protestatarilor, cu primul val doar o parte a acestora a parasit trustul Dragan. Astfel, au plecat in bloc prin demisie toti redactorii sectiei de actualitati de la "Renasterea banateana", Florin Boieru, Simona Nica, Cerasela Coca, Francisc Csizmarik, Lucia Robitu, Petre Irimus, Livian Hotico, fotoreporterii Szasz Istvan si Cristian Bala, impreuna cu reporterii si cameramanii "Europa Nova" Dan Bajenescu, Mircea Brustur Tatu, Adina Caliman, Dana ªpac, Catrinel Ursache, Pia Neagoe, Monica Malita, Felicia Todea, o echipa de la paginarea computerizata in frunte cu Dana Bajenescu, Luminita ªipetan, personal tehnic-adminstrativ Ioan Balu, Ioan Andras si altii. Aveau sa ii urmeze prin transfer, la 1 martie 1995, atunci cand aparitia noului ziar devenise o certitudine, sefii de sectie de la "Renasterea" Ildico Achimescu si Ion Dancea, redactorii Masa Cernicova si Daniela Damian. Multora dintre acestia, inainte de plecarea fie prin demisie, fie prin transfer, directorul Vartiade ªtefan, un om de o probitate morala deosebita, le-a adresat rugamintea de a se gandi bine inainte de a face pasul de la un job sigur, un trust puternic, cu traditie, spre o aventura cu final incert, incercand sa-i determine sa nu paraseasca cuirasatul lui Dragan pentru fregata lui George. Revenind la zilele imediat urmatoare plecarii demisionarilor de la "Renasterea" si "Europa Nova", dupa sedinte cotidiene prin diverse locuri, nucleul viitorului cotidian este convocat intr-o locatie stabila de sedinte, si anume intr-o cladire aflata in curtea unui imobil din apropierea Pietei Kutl, in spatele Spitalului de Obstetrica Odobescu. ªedinte pe parcursul carora, intr-o stare de spirit de entuziasm general, orchestrata de George si Florin, se fac strategii, se stabilesc subiecte, se gandeste viitoarea campanie publicitara, se citeste presa, se comenteaza si se barfesc colegii, se cauta un nume potrivit pentru viitorul ziar, se fac strategii. Fiecare isi pune parerea pe o coala, se sigileaza si George promite ca va deschide biletele peste un an. O metoda eficienta de a afla cam ce vrea colectivul. Data fiind ruperea de salarizarea de la fostul loc de munca, George Boieru acorda un mic "ajutor de somaj provizoriu" celor cu resurse modeste. Se rade, se fac planuri mari, se omogenizeaza o echipa. intre timp, se lucreaza pe mai multe fronturi paralele, totul trebuie luat de la zero. Se cauta sediu, se cauta tehnica de calcul, se recruteaza personal, dar mai ales se cauta investitorii! Aici George Boieru isi da primul - dintr-un lung sir - examen de mare maestru. La 23 februarie, firma "Halkidiki" avandu-i ca asociati pe Oana si Loredana Petran - fetele omului de afaceri Ioan Petran si ale d-nei Mioara Petran, Colibri turism - precum si societatea "Paralela 45" face prin act aditional mai multe midificari ale statutului si ale structurii actionariatului. Astfel, numele firmei se schimba in "Editura Paralela 45 R.B.", se deschide un punct de lucru in Piata Aurel Vlaicu nr. 6, se completeaza obiectul de activitate cu activitatile specifice editarii unei publicatii si se primesc noi asociati, rpin cesiune de parti sociale. Noii patroni ai firmei devin George si Florin Boieru, surorile Petran si firma "Paralela 45" a lui Petran tatal. Dupa ce s-au fript cu Dragan, fratii Boieru au impus prin statutul societatii faptul ca vor face parte din Consiliul de Administratie al firmei, impreuna cu Maria Petran, precum si faptul ca activitatea de redactor sef va fi desfasurata de George Boieru, respectiv cea de redactor sef adjunct ii revine lui Florin, director general al firemi si administrator urmand sa fie Ioan Petran

Peste numai o luna, societatea editoare a "Realitatii banatene" va primi un nou asociat, in persoana doctorului Lazar Fulger, si isi va majora capitalul social, prin aportul personal al asociatilor, la aproape 700.000.000 lei, adica circa o jumatate de milion de marci germane! Asa da!

Sediul

La numai doua saptamani de la despartirea de "Renasterea" George Boieru anunta colectivul ca exista un sediu al viitorului ziar si ca lucrarile de amenajare sunt in curs, dar refuza de dezvaluie locatia exacta. Secret ramane si numele ziarului ales de George dintre numeroasele variante propuse de colectiv. inca o saptamana si echipa redactionala este anuntata in plina sedinta ca urmeaza vizitarea noii redactii. Urale, aplauze. O plimbare de 20 de minute pe jos si o mare surpriza. Noul sediu depaseste toate asteptarile. Fara indoiala, cel mai modern sediu al vreunui ziar facut vreodata la Timisoara pana atunci. Vizavi de sediul IRET-ului din Piata Traian, pe strada ªtefan cel Mare, in cladire cu magazinul de piese auto Ciclop. Vitrine imense din termopan fumuriu cu folie antiefractie, spatii generoase, finisaje interioare de calitate, spoturi, tavane false, mobiler de birou de ultima generatie "green forest", mocheta de trafic intens, jaluzele verticale, compartimentari modulare, gresie si faianta Spania. intalnirile zilnice se muta in noul sediu si capata aspecte mult mai concrete. George Boieru dezvaluie numele noului patron, Ioan Petran, si numele ziarului, "Realitatea banateana". Rand pe rand apar la redactie noii redactori, recrutati din afara trustului Dragan. Astfel redactia se completeaza, formand o redutabila echipa cu Viorica Rubanschi, fosta colaboratoare a Renasterii, Dan Coclici, scriitorul Viorel Marineasa, Daciana Banciu, Adrian Botnaru, Doru Branea, Tinu Parvulescu, Dan Ursache, Ionut Ilias, Dan Claudiu Popescu, Eugen Cocea, Marius Mierea, Claudiu Nedescu, Ciprian Brindescu, Alexandru Onaca, Catalin Crisciu, Aurora Margeanu (ex-cotidianul "Timisoara"), Raul Dudnic, Mircea Balan, Cecilia Caragea, Felician Scorobete, Ionel Balica, Szasz Geza, Oana Petran (una dinter patroane), Adrian Ruta, Marcel Istrate, Ovidiu Pascutiu, fotoreporterul Adrian Armanca (ex-"Timisoara"), Dinu Barbu ( ex-"Timisoara", ex-"Gazeta de Vest", etc.), Alina Dinu, Valentin Samanta (ex-"Timisoara"). La departamentul de marketing - difuzare Ghita Ioaniciu, Cristian Nicoara, Simona Tosa (cumnata lui Florin Boieru si viitoare sotie a lui Ocsi Csizmarik), Ion Patran. Sectia de paginatie se imbogateste cu Calin Pascaru (ex-"Timisoara") Carmen David, Codruta Leucuta, Loredana Petran (o alta patroana).

Se elaboreaza sloganul si formatul spoturilor publicitare ce urmeaza a fi difuzate pe radiourile locale - doua la numar, "Radio Timisoara" si de doar cateva zile lansatul "Radio vest" - si pe postul "TVT 89", coloana sonora fiind aleasa de Raul Dudnic, viitorul sef al sectiei fapt divers-divertisment. Se tiparesc pliante, afise si autocolante (Simco - Nicolae Luca), se impanzeste orasul cu ele. Redactorii sunt insarcinati sa distribuie materialele promotionale. Entuziasm general la lipit afise. Operatiunea de lipire a afiselor a fost supravegheata chiar de ofiteri SRI (contrafilati de redactorii ziarului in cartierul Calea Lipovei, sector de promovare cazut in sarcina redactorilor Daniela Damian si Valentin Samanta). Campania este lansata. Lansate sunt si atacurile impotriva inca nenascutului ziar. Amenintari voalate sau directe, predictii apocaliptice care vizau falimentul si chiar nenorociri personale ale redactorilor. Din alte parti, o mare doza de simpatie si incurajare. Nume sonore ale presei de pana atunci bat la usa biroului lui George Boieru. Unii intra in colectiv, altii sunt refuzati, mai mult sau mai putin diplomatic. O ziarista refuzata de George avea sa devina coada de topor a uneia dintre cele mai murdare campanii declansate vreodata in Romania impotriva libertatii presei. Altii se resemneaza. Multi ajung redactori ai "Realitatii banatene". "Realitatea banateana" e o stare de spirit. Libera. Asa cum, odinioara, era ziarul "Timisoara". Se emit legitimatii, ziaristii se acrediteaza la institutii, se fac documentari. Mai sunt cateva zile pana la lansarea programata pe 15 martie. Usoare sincope cu livrarea echipamentului electronic. Trei Macintosh-uri de ultima generatie PowerPC, pentru sectia de paginare, si multe FatMac-uri pentru culegere, imprimanta laser A3 de rezolutie mare, scanner profi, UPS-uri, harduri externe pentru back-up, toate intarzie sa fie livrate, dar ajung in final in reteaua ziarului. Statii radio Motorola, cinci linii telefonice fixe, laborator propriu de procesare foto, parcul auto pe pozitie de start. PABX (centrala telefonica electronica de interior), doua secretariate, pentru public si pentru conducere. Prezentarea patronului. ªedinta in sala principala de redactie cu Ioan Petran, care se prezinta pe el si planurile sale. Omul e simpatic, are personalitate, stie ce vrea si se impune putin mai mult decat i-ar fi placut lui George Boieru. Cere pareri si propuneri din partea redactorilor, promite marea cu sarea. George stramba discret din nas. intre restaurantul Fabricii de bere, aflat la doi pasi, si redactie fac naveta ospatari impovarati de halbele de bere aburinda si platourile cu mici. Pizzeria "Leo" de dupa colt nu face fata cu framantatul aluatului si coptul pizzei, patronii rromi pun afise cu angajare de personal. intre timp, strategia este gata. Ziarul se va tipari la tipografia rotativa a cotidianului, pe atunci, "Vest Matinal", apartinand francezo-romancei Emilia Szeiff, iar de difuzarea pe taraba se va ocupa firma sotului Simonei Nica, Sorin si asociata Simona Mainea, care avea sa devina Simona Nica, dar asta e o alta poveste. Ziarul se va distribui, in prima faza, gratuit, direct in cutiile postale ale blocurilor de pe principalele artere ale orasului, in asa fel incat viitorii abonati sa poata beneficia la prima ora a a diminetii de ziar. De unde atatia bani? Din capitalul social depus de asociati (glumeam) si dintr-un consistent imprumut la Banca Columna, garantat cu o hala de pe strada Odobescu apartinand asociatului Ioan Petran. E seara de 15 martie 1995 si primele calcuri ale ziarului, facut direct, fara repetitii in gol, ajung la tipografie. Dificultati tehnice fac ca pana la soneria rotativei sa mai treaca inca 24 de ore grele. Ziarul se nastea greu, dar sanatos. intre timp, consilierul Grad Deleanu si echipa de la "Renasterea" pregateau noului ziar o surpriza urata, unul dintre episoadele razboiului fratricid din presa timisoreana.

Cititi in editia urmatoare cum a trait "Realitatea banateana", cine i-au fost nasii de botez si cine cei de ultim drum. O poveste adevarata a orasului tau, cu santaje, crime, abuzuri incredibile si multe altele care au marcat una dintre cele mai palpitante file din istoria presei timisorene. Despre Mujea Marcelini, Zaher Iskandarani, Ilie Bertea, Lia Lucia Epure, Virgil Magureanu, Dorel Cojan, Sava Simcelescu, Abdel Kamel Kader, George Pop, Ioan Marcu, I Constanta Carstea, Ion Pitulescu, Emil Constantinescu, Gelu Popovici si multi, multi altii doar in revista "Raport" si pe situl www.timisoarastiri.ro.