Marile Pelerinaje bănățene de Sfânta Maria – Programul la cea mai veche Mănăstire ortodoxă din România, Hodoș-Bodrog, și la Basilica Minor Maria Radna

Posted on Aug 9 2017 - 3:15pm by petre
Bodrog Icoana Facatoare de Minuni

Sfânta Icoană Făcătoare de Minuni – Mănăstirea Hodoș-Bodrog

Prăznuită deopotrivă de creștinii ortodocși și de cei catolici, ziua de 15 august – Adormirea Maicii Domnului, în Biserica ortodoxă, și Înălţarea cu trupul la cer a Maicii Domnului, la biserică Catolică, este una dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății.

De Sfânta Maria, denumirea populară a sărbătorii, au loc poate cele mai mari pelerinaje, așa cum se întâmplă în vestul României, unde mii de credincioși iau drumul celor mai importante mănăstiri.

Creștinii ortodocși se îndreaptă spre cel mai vechi așezământ monahal cu slujire neîntreruptă din România, Sfânta Mănăstire Hodoș-Bodrog de lângă Arad.

Programul Slujbelor la Hramul Mănăstirii Hodoș-Bodrog din 14-15.08.2017
02/08/2017 Program Slujbe
Luni, 14 August 2017

Ora 09:00 – Acatistul Crucii, Ceasurile și Sfânta Liturghie
Ora 15:00 – Aghiasma Mică
Ora 16:00 – Vecernia cu Litie și Utrenia – PS EMILIAN
Ora 19:30 – Procesiunea ,,Drumul Crucii”
Ora 22:00 – Taina Sfântului Maslu
Ora 23:30 – Prohodul Maicii Domnului

Marți, 15 August 2017

Ora 02:00 – Sfânta Liturghie
Ora 07:00 – Taina Sfântului Maslu
Ora 09:00 – Acatistul Adormirii Maicii Domnului, Ceasurile
Ora 10:00 – Sfânta Liturghie Arhierească – IPS TIMOTEI

 

 

Creștinii catolici di Banat și nu numai își îndreaptă pașii spre
Basilica Minor Maria Radna de la Lipova, unde programul este următorul:

Program Slujba Maria Radna

Maria Radna

 

Sfânta Maria

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este prăznuita de ortodocşi şi catolici în fiecare an, pe data de 15 august. Ea este cunoscută în Apus sub numele de Înălţarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Este sărbătoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria şi-a dat obştescul sfârşit. Nu se ştie cu exactitate nici anul, nici ziua când a adormit Sfânta Fecioară. Despre adormirea Maicii Domnului nu avem informaţii în Sfintele Evanghelii, ci numai în tradiţia Bisericii. Aceasta este tratată în scrierile a patru părinţi orientali: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului şi Sfântul Ioan Damaschin. În scrierile lor se spune că Maica Domnului a fost înştiinţată printr-un înger de mutarea ei din această viaţă. Aceeaşi Tradiţie spune că Apostolii, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la acest eveniment. Prin pronia divină, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai târziu. Întristat, a cerut să se deschidă mormântul, pentru a săruta mâinile Născătoarei de Dumnezeu, dar, intrând, l-a aflat gol. În timp, în cuvântările Părinţilor Bisericii, începe să se afirmă cu mai multă putere credinţa că după adormirea sa, Fecioara Maria a fost înviata de Fiul Său şi luată cu trupul în Împărăţia Cerurilor.

Sfânta Maria – Adormirea Maicii Domnului

Maica Domnului nu s-a arătat Sfinţilor Apostoli ca înviata, cum a făcut Mântuitorul Hristos, ci şi-a acoperit taina mutării la cer cu aceeaşi smerenie care îi învăluie toată viaţa şi lucrarea.

Mormântul Maicii Domnului a fost identificat în Ierusalim, chiar dacă se crede că Fecioara Maria ar fi murit la Efes, locul unde a trăit o vreme după înălţarea lui Hristos. Credinţa că Maica Domnului a trăit mult timp la Efes, împreună cu Apostolul Ioan, este confirmată de Irineu şi Eusebiu de Cezareea.

Adormirea Maicii Domnului în învăţătura ortodoxă şi romano-catolică

Noi marturism că Maica Domnului este acum în stare de înviere. Această stare este produsă de Hristos. Spre deosebire de Mântuitorul, Maica Domnului nu a înviat prin propria sa putere. Părintele profesor Dumitru Stăniloae susţine că „Pronia dumnezeiască n-a considerat a fi necesar ca acesta taina să fie dezvăluită, pentru a nu fi contrapusa Învierii lui Hristos, prin care a venit mântuirea tuturor şi a fost inaugurata învierea trupurilor. A fost o iconomie dumnezeiască să nu se arate pământenilor slava unei făpturi, înainte de a se descoperi slava întregii zidiri”.

Potrivit învăţăturii romano catolice, Fecioara Maria s-a născut fără păcatul adamic şi astfel, învierea şi înălţarea le-a primit în baza meritelor ei. Ceea ce se petrece în mod miraculos cu Fecioara Maria, se petrece în mod independent de Hristos. Ortodoxia învaţa că aceasta mutare sau ridicare, este un act al Fiului. Maica Domnului a murit în virtutea legii omeneşti şi s-a înălţat prin Hristos. Nu a avut o moarte că a lui Hristos ca să o învingă prin puterile ei. Moartea lui Hristos este pentru păcatul altora. Ea nu este în cer ca un centru autonom, paralel cu Hristos şi în afară de noi, ci se afla în Hristos şi în legătură cu noi.

De când sărbătorim Adormirea Maicii Domnului

Originea instituirii acestui praznic în data de 15 august este incertă. Se spune că această dată marchează consacrarea unei biserici închinate Maicii Domnului şi nu ziua adormirii Maicii Domnului. Informaţii despre existenţa acestei sărbători nu avem decât din secolul V înainte. Locul ei de origine este probabil Ierusalimul, căci în vechile sinaxare georgiene, ziua de 15 august reprezenta sărbătoarea aniversării anuale a sfinţirii unei biserici a Maicii Domnului, zidită în sec. V intre Ierusalim şi Betleem. Generalizarea sărbătorii a fost făcută în Răsărit de către împăratul bizantin Mauriciu (582-603), iar în Apus de către papa Teodor I (642-649).

Reprezentarea Adormirii Maicii Domnului

Sfântul Modest al Ierusalimului (634), în scrierea sa „Lauda Adormirii Maicii Domnului”, este foarte reţinut în detaliile pe care le da: notează prezenta Apostolilor „aduşi de departe printr-o chemare de sus”, „arătarea lui Hristos”, Care a venit să ridice sufletul Maicii Sale, în sfârşit întoarcerea la viaţa a Maicii Domnului, „pentru a se împărtăşi cu trupul de veşnica Lui nestricăciune, Care a scos-o din mormânt şi a chemat-o la Sine într-un fel numai de El ştiut”.

Tipul clasic al Adormirii din iconografia ortodoxă se limitează de obicei la reprezentarea Maicii Domnului stând întinsă pe pat în mijlocul Apostolilor, iar Hristos, în slavă, primeşte în mâinile Sale sufletul Maicii. Însă, uneori, s-a simţit dorinţa de a înfăţişa şi momentul înălţării ei cu trupul: se poate atunci vedea, în partea de sus a icoanei, deasupra scenei Adormirii, Maica Domnului aşezată pe tron într-o „mandoda” pe care îngerii o poartă spre ceruri.

În icoană, Hristos în slavă, înconjurat de o „mandorla”, priveşte trupul Maicii Sale întins pe pat. În mâna stângă tine o figură mică de copil îmbrăcat în alb şi cu o aureolă în jurul capului: este „sufletul preacurat” (Vecernie, Stihira, glas 5) pe care tocmai l-a primit în braţele sale. Cei doisprezece Apostoli, „stând în jurul patului, privesc cu spaimă” (Vecernie, Stihira, glas 6) adormirea Maicii Domnului. Se recunosc cu uşurinţă: în planul apropiat, Sfinţii Petru şi Pavel, de o parte şi de alta a patului. În unele icoane este înfăţişat, în partea de sus, în cer, momentul sosirii miraculoase a Apostolilor, adunaţi „de la marginile pământului, pe norii cerului” (Condac, glas 2). Mulţimea de îngeri prezenţi la Adormirea Maicii Domnului formează uneori o margine exterioară în jurul „mandorlei” lui Hristos. În icoana noastră, puterile cereşti care Îl însoţesc pe Hristos sunt reprezentate printr-un serafim cu şase aripi, doi heruvimi şi doi îngeri în mandorla. Patru episcopi cu aureola stau în spatele Apostolilor: Sfântul Iacob, „fratele Domnului” (Condac, glas 2) – primul episcop al Ierusalimului, şi trei ucenici ai Apostolilor: Timotei, Ierotei şi Dionisie Areopagitul, care a venit cu Sfântul Pavel. Uneori, grupurile de femei îi reprezintă pe credincioşii Ierusalimului care, împreună cu episcopii şi cu Apostolii, formează cercul interior al Bisericii în care se petrece taina Adormirii Maicii Domnului.

Scena cu Atonie, un evreu fanatic căruia un înger i-a tăiat amândouă mâinile cu sabia pentru că a îndrăznit să se atingă de patul funerar al Maicii Domnului, apare în majoritatea icoanelor Adormirii (vezi Tropar, Cântarea a 3-a a Canonului). Prezenţa acestui detaliu apocrif în Liturghia şi în iconografia sărbătorii aminteşte că sfârşitul vieţii Maicii Domnului pe pământ este o taină ascunsă a Bisericii, care nu trebuie expusă profanării: inaccesibilă vederii celor din afară, slava Adormirii Maicii Domnului poate fi contemplata numai în lumină lăuntrică a Tradiţiei.

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului în tradiţia populară

În dimineaţa acestei zile, femeile mergeau la biserică şi împărţeau struguri, prune, faguri de miere şi mergeau în cimitir pentru a tămâia mormintele. Ţăranii care aveau vii mari obişnuiau ca acum să tocmească pândarii pentru păzit viile. Tot acum, bărbaţii schimbau pălăria cu căciulă, cei care mai erau văzuţi cu pălărie după 15 august fiind ironizaţi. Se interzice scăldatul în apa râurilor spurcata de cerb şi dormitul pe prispă. De pe 15 august se deschidea, în satul tradiţional, un important sezon al nunţilor, sezon care ţinea pana la intrarea în postul Crăciunului.În această zi se organizau târgurile şi iarmaroacele de toamnă. Perioada dintre cele două Sântămării, numită Intre Sântămării, se considera timp optim pentru semănaturile de toamnă.

Obiceiuri de Sfânta Maria

Sfânta Maria Mare (Adormirea Maicii Domnului) este prăznuita în fiecare an la 15 august. În dimineaţa acestei zile, femeile merg la biserică şi împart struguri, prune şi faguri de miere. Apoi, femeile merg în cimitir şi tămâiază mormintele rudelor.

Ciobanii coboară oile de la munte (La Sântămăria Mare / Tulesc oile la vale!), bărbaţii îşi schimba pălăria cu căciulă, se interzice scăldatul în apa râurilor spurcata de cerb şi dormitul pe prispă sau în târnaţul casei.

De Sfânta Marie, fetele purtau o plantă numită „năvalnic”, care avea puterea să aducă peţitori.

Dacă în apropierea zilei Sfintei Marii înfloreau trandafirii, era un semn că toamna va fi lungă.

În sudul ţării se angajau pândarii la vii şi se luau măsuri de protecţie magică a podgoriilor împotriva păsărilor.

De pe 15 august se deschidea, în satul tradiţional, un important sezon al nunţilor, sezon care ţinea pana la intrarea în postul Crăciunului. În această zi se organizau târgurile şi iarmaroacele de toamnă.

Perioada dintre cele două Sântămării, Sântămăria Mare (15 august) şi Sântămăria Mică (8 septembrie), era considerată perioada cea mai potrivită pentru semănaturile de toamnă.

În această zi erau adunate ultimele plante de leac.

În perioada postului Sfintei Marii fetele îşi cos costume speciale, lucrate numai în alb, pentru pelerinajul din zilele de 14-15 septembrie la manăstirile care poartă hramul Sfânta Maria (Ciosa, Nicula, Moisei, Mănăstirea Hodos Bodrog, Mănăstirea Brancoveanu de la Sâmbăta de Sus, Tismana, Rohia, Bixad, etc).

surse:

http://manastireabodrog.ro

http://www.mariaradna.com

http://www.sf-maria.ro

Comments

comments

About the Author