-Nu v-am vazut jucand in nici o reclama. Mi-a scapat mie cumva?

-Nu fac reclama deocamdata, nu s-a ivit ocazia. Asta nu inseamna, insa, ca as dezavua, as desconsidera sau ca as fi impotriva colegilor actori care fac asta. Nu am fost determinata de nimic, nu am fost motivata din nici un punct de vedere sa fac publicitate.

-Totusi, vedetele cresc vanzarea produselor carora le fac reclama...

-E adevarat, chipul unei vedete si numele ei promoveaza un produs. Depinde, insa, ce intelegi prin vedeta.

-Dar dumneavoastra ce intelegeti prin acest cuvant?

-Eu nu prea inteleg nimic, conceptul se schimba de la o epoca la alta. La un moment dat, Sarah Bernhardt, adica actorul de teatru, era o vedeta, apoi a fost actorul de cinema, iar acum vorbim despre vedetele de televiziune. Exista vedete in muzica, vedete de tot soiul. Exista tot felul de figuri mondene despre care nu poti afirma cu certitudine cu ce se ocupa, dar sunt in centrul atentiei generale si sunt considerate vedete. Era sa uit vedetele din sport, la ora actuala un meci de fotbal aduna mai multe vedete si mai multi spectatori decat un spectacol.

-Dar pe dumneavoastra nu va deranjeaza aceasta situatie?

-Nu, este un dat, este un fapt, inseamna ca de asta are nevoie publicul acum. Asta este realitatea si ar insemna sa ma pun contra curentului, neintelegand situatia. Insa in orice context, datoria mea este sa-mi mentin profesionalismul, sa-mi mentin credinta cu care fac ceea ce fac.

-Ati pomenit de credinta, de aceea va intreb cum v-ati simtit jucand-o pe Fecioara Maria, mama lui Iisus Hristos?

-Am incercat sub bagheta lui Mel Gibson, ca regizor, sa portretizam imaginea Mamei, cuvant scris cu majuscula ca sentiment universal, indiferent de culoarea pielii, de rasa, de religie, precum si demnitatea in suferinta mamei. Maria, mama lui Iisus, acesta a fost personajul meu si nu cel religios, din Biblie.

-Cum va simtiti dumneavoastra ca mama? Cum pastrati echilibrul dintre obligatiile materne si cele profesionale?

-Greu, este un echilibru foarte fragil, nu totdeauna este pastrat. Zi de zi, viata imi ridica incercari, imi pune probleme. Incerc sa imi urmez menirea in ceea ce inseamna arta spectacolului si in ceea ce inseamna sa fiu mama. Se ivesc intrebarile firesti, daca e bine ce fac, daca nu ar trebui sa fac altfel, dar in fine! Acum fiul meu cel mare, care a pasit si el pe calea actoriei, trece si el prin ceea ce am trecut si eu la inceputul carierei si imi spune ca ma intelege.

-Ce anume nu v-au intrebat niciodata jurnalistii, dar ati fi vrut sa va intrebe?

-Lucrurile pe care doresc sa le transmit spectatorilor le comunic prin intermediul spectacolelor pe care le fac. Ziaristii nu ma intreaba cum este la o premiera cu emotii, starile sufletesti specifice. Legat de premierele spectacolelor, la fiecare din cele ce au avut loc in cei 30 de ani de cariera a mea, am constatat ca actorii sunt vesnic ultimii lasati in ceea ce priveste invitatiile, care cel mai adesea ajung doar la oficialitati. Aceste invitatii la premiera sunt, probabil, singurul cadou de valoare pe care pot sa il fac unei rude, unui prieten, unei persoane apropiate: sa asiste la un moment atat de sensibil si la fel de sensibil ca si cel al unei nasteri.

Nascuta la Bucuresti, la data de 1 mai 1962, Maia Morgenstern este absolventa a Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica din orasul natal. A debutat la Teatrul din Piatra Neamt (1985-1988), apoi a fost actrita la Teatrul Evreiesc (1988-1990), in 1990 a fost angajata la Teatrul National din Bucuresti, iar in 1998 a devenit actrita a Teatrului Bulandra. Membra UNITER si UCIN, membra in juriul pentru acordarea Premiului National de Excelenta in Cultura Romana, dar si in juriile festivalurilor de la Geneva (1995), Salonic (1996), Angers (1998), Monte Carlo (2000), Maia Morgenstern este, totodata, din 2004, societar de onoare al Teatrului National din Bucuresti. A interpretat numeroase roluri principale in piese de Shakespeare, Cehov, Strinberg, Wilde, Ibsen, Lorca, Dumas, Wesker, Horovitz, H. Mann, Gozzi, Gogol, Alecsandri, Blaga, Visniec, Camil Petrescu. A lucrat cu regizori ca Andrei Serban, J. L. Vicard, Olimpia Arghir, Mihai Manolescu, Nae Caranfil, Ion Lucian, Catalina Buzoianu, Andreea Vulpe, Alexandru Dabija, Felix Alexa, Victor Ion Frunza, Razvan Mazilu, Grigore Gonta, Horea Popescu, Serghei Cercaski si altii, regizand ea insasi piesa "Chirita in voiaj" dupa Alecsandri, la Teatrul "Maria Filotti" din Braila. A colaborat la "Teatru TV" si "Teatru radiofonic", a efectuat turnee in Elvetia, Olanda, Germania, Grecia, Austria, Rusia, Franta, Anglia, Islanda, Portugalia, Belgia, realizand totodata roluri importante in peste 20 de filme artistice romanesti, dar si straine, pelicula "Patimile lui Hristos" in regia lui Mel Gibson (2004), aducandu-i un premiu EMA. Activitatea sa a fost rasplatita si cu Premiul National "Lucia Sturza Bulandra" pentru cea mai buna actrita (1990 si 1993), Premiul UNITER pentru cel mai bun rol feminin (1990) si pentru Lola Blau (1995), Premiul revistei "Flacara", Premiul "Teatre vivant" al Radio France (1993) pentru "cel mai bun spectacol in limba franceza", Premiul "Irina Rachiteanu Sirianu" (1997), Premiul UCIN, Premiul "Les stars de demain" - Geneva (1992) pentru cea mai buna actrita si Premiul Criticii, Premiul Felix etc. S-a casatorit de doua ori si are trei copii: Tudor Aaron, Eva Leea Cabiria si Ana Isadora. Numele sau, Morgenstern, inseamna "Steaua Diminetii", asa cum mai este numita Fecioara Maria.

Anul 2007 o va alatura pe Maia Morgenstern unui alt actor celebru: Richard Dreyfuss, cu care va juca in "Flower of the Fence", o poveste de dragoste care va intra in curand in productie. Filmul este inspirat de biografia lui Herman Rosenblat, un tanar care isi gaseste sufletul pereche intr-un lagar de concentrare nazist. Maia Morgenstern va interpreta rolul mamei lui Herman.

Filmografie selectiva:

Margo (2006), 15 (2005), L'Homme presse (2005), Orient Express (2004), Damen Tango (2004), The Passion Of The Christ (2004), Patul lui Procust (2001), Dark Prince: The True Story Of Dracula (2000), Triunghiul mortii (1999), Omul zilei (1997), Tradarea (Trahir) (1993), Cel mai iubit dintre pamanteni (1993), Balanta (1992), Ramanerea (1992), Baiatul cu o singura bretea (1991), Cei care platesc cu viata (1991), Pasaj (1990), Marea sfidare (1989), Maria si marea (1988), Anotimpul iubirii (1986), Dreptate in lanturi (1983), Prea cald pentru luna mai (1983).