Anul acesta, Muzeul Național al Banatului a demarat în colaborare cu Universitatea CatolicăPéter Pázmány din Budapesta proiectul de cercetări arheologice sistematice ale sitului arheologic „Igriș – mănăstirea cistercianăEgres„. Cercetările beneficiazăde cooperarea Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan„ al Academiei Române din București și a Muzeului Județean de Istorie și ArtăZalău. 
Proiectul de cercetare a mănăstirii cisterciene Egres, fondatăîn anul 1179 și ctitorităde regele Béla al III-lea al Ungariei, are ca obiectiv principal identificarea și studierea edificiilor de cult și a clădirilor care au compus complexul monastic medieval. Rezultatele cercetării arheologice din anul 2016 au fost îmbucurătoare fiind descoperite zidurile bisericii mănăstirii, una dintre cele mai importante ale Regatului Maghiar medieval, perioada sa de maxima înflorire fiind în cursul secolului al XIII-lea.
Un important deziderat al acestor cercetări va fi și reperarea locului de îngropăciune al regelui Andrei al II-lea (1205-1235) și al soției acestuia, Yolanda de Courtnay (decedatăîn 1233), despre a căror înhumare în incinta mănăstirii se știe din sursele documentare.
FABULOASA POVESTE A MĂNĂSTIRII CISTERCIENE DE LA IGRIȘ
Dupădisoluția Imperiului Roman de Apus, peste Europa s-a lăsat întunericul. Structurile civilizației imperiale s-au dezintegrat, continentul intrând într-un proces rapid de dezurbanizare și depopulare din cauza epidemiilor, a nesfârșitelor bătălii provocate de invazii și migrații, totul pe fondul scăderii dramatice a nivelului de trai.
Întimp ce Europa occidentalăse cufunda în beznă, pentru partea răsăriteană, dominatăde Imperiul Roman de Răsărit, începeau vremurile de aur.
Romania sau Basileia ton Romaion, adicăBizanțul, așa cum convențional îl numim acum, a continuat civilizația Imperiului Roman, pe o platformăcreștinăaltoităcu elementul elenistic, prezervând și dezvoltând moștenirile culturale și de cunoaștere ale antichității glorioase.
Vor trece secole pânăcând Occidentul va începe un nou proces de civilizare, prin intrarea în era feudală, grație imperiului fondat de Charlemagne. Un imperiu progresist cu fundament creștin, într-o Europa abrutizatăde epoca întunecată, o Europăcare va redobândi, pas cu pas, cunoștințele civilizațiilor dispărute ale Greciei Antice și ale Romei.
Dar propagarea cunoștințelor nu se putea face cu sabia, vectorul principal de diseminare a culturii, a tehnologiei și a științei fiind în acele vremuri tulburi biserica, prin ordinele misionare călugărești.
Banatul, de la huni la Charlemagne, pânăla regatul apostolic
Despre actualul teritoriu al Banatului știm cădupăjumătatea secolului al VI-lea (dupăce în 535 împăratul Iustinian fondeazăIustiniana Prima) întrăîn jurisdicția arhiepiscopiei Iustiniana Prima, acolo unde se afla și scaunul episcopal al Diocezei Dacia.
Deși, formal regiunea rămâne în zona de influențăa Imperiului Roman de Răsărit, faptic în Banat de succed migrațiile gepizilor, longobarzilor, avarilor, slavilor, bulgarilor.
Chiar dacă, în 796, Pepin Carloman, al doilea fiul al lui Charlemagne (cu Hildegard) îi supune definitiv pe avari dupăcucerirea legendarei capitale în formăde cerc, favorizând apoi venirea bulgarilor, zona Banatului și partea esticăa Panoniei continuăsăfie parte a creștinismului răsăritean. Integrarea temporarăîn Imperiul Francilor, primul Sfânt Imperiu Roman de Apus, a fost de prea scurtăduratăpentru a putea impune ierarhia ecleziasticăa Romei.
Cronicile vremii păstreazămemoria Sinodului de la Niceea din 787, unde pe poziția a 73-a în enumerarea episcopilor participanți se găsea un anume Ursus, episcop al avarilor cu precizarea căarhipăstorea populația romanicădin Imperiul Avar.
Înperioada târzie e ducilor bănățeni, avem informații sumare despre lăcașuri monastice „grecești„, adicăde ritul bisericii de la Constantinopol, pe actual teritoriu bănățean, pe ceea ce se numea în evul mediu mijlociu „drumul sării„, pe Valea Mureșului și, posibil în câmpia Timișului, dar localizarea lor este incertă.
Informații mai precise apar în preajma cumpenei dintre milenii, când știm căla Morisena (actualul Cenad) funcționa o mănăstire în ritul bisericii răsăritene.
Era vremea în care regele Ungariei, Vajk (Voicu), născut într-o familie cu membrii botezați în biserica de la Constantinopol, este creștinat de către Adalbert, episcopul de Praga, la presiunea germană, în ritul bisericii de la Roma, primind numele de botez Ștefan. Noul rege creștin predăîn mod simbolic regatul său Vaticanului, Ungaria devenind regat cu misiune apostolică.
Apostolatul maghiar se simte în curând și în Banat, unde Ștefan îi supune pe ducii locali și forțeazăimpunerea noii sale credințe, cea a Romei germanice.
Ștefan acordădupă997 privilegii extinse Ordinului Călugărilor Benedictini, care fondeazămai multe abații în Panonia, dar limita extinderii catolicismului (așa cum va fi numităbiserica occidentului dupăMarea Schismă din 1054) se va fixa la actualul teritoriu al Banatului, care se va menține preponderent ortodox.
Dovadăcăbedectinii se opresc pe Valea Mureșului, unde în secolul 11 avem informații despre douămănăstiri apropiate, una ortodoxă(probabil cea de la Hodoș-Bodrog) și alta benedictină(posibil pe locația actualei mănăstiri sârbești de lângăMunar) dacănu cumva este vorba despre o confuzie cu mănăstirea de la Igriș, despre care vom povesti în continuare.
Bela, un prinț maghiar ostatic la curtea Basileului Cavaler de la Constantinopol
Așadar, ne aflăm la mijlocul secolului al 12-lea. Pe tronul de la Constantinopol se aflăManuel Comnen, basileul cavaler care care va reda împărăției creștine gloria de odinioarăa imperiului roman.
Înlunga sa domnie (a domnit 37 de ani) Manuel a extins influența romeilor de la Ierusalim pânăîn Ungaria. A modificat harta Europei de sud est, a invadat statele italiene, a invadat Egiptul, a pacificat Balcanii pe care i-a pus, împreunăcu Ungaria, căreia i-a smuls Syrmia, Bosnia Dalmația și Croația, sub hegemonie imperială, așa cum a făcut cu statele cruciate Edessa, Antiohia, Tripoli și Regatul Creștin de Ierusalim.
Aliat cu valahii, Manuel a avut incursiuni devastatoare în Transilvania și Ungaria în conflictele din 1151–1153 și 1163–1167. Deși fratele regelului Ștefan al III-lea, Bela, fusese trimis ca ostatic la Constantinpol, maghiarii au recidivat în nesupunere, astfel căîn 1167, Manuel decide săle dea o loviturădecisivă. ÃŽmpăratul pregătește o forțămilitarăde 15.000 de oameni, dar, din cauza unei indispoziții stomacale, renunțăla participarea personală, încredințând comanda armatei generalului imperial Andronic Contostefanos.
Marele Duce (Mega Doux) al imperiului, Contostefanos zdrobește armata maghiarăla Zemun (aproape de Belgrad), astfel căManuel obține supunerea regatului maghiar, plata unui important tribut și controlul total asupra Bosniei, Dalmației și Croației.
Peste cinci ani, în 1172, regele Ștefan al III-lea moare și Bela, care fusese trimis ostatic la curtea lui Manuel, dar care îi devenise ca un fiu împăratului, a fost trimis săocupe tronul apostolic.
Pentru Bela, Manuel instaurase titlul de Despot, adicăprinț moștenitor, intenționând săîi lase moștenire tronul imperial, dar între timp Maria de Antiohia i-a născut basileului un băiat, așa căacesta a preluat de drept poziția lui Bela (botezat și el ortodox, cu numele de Alexios).
Bela a ajuns pe tronul Ungariei sub numele de Bela al III-lea, promițându-i fostului temnicier și protector, Manuel, cănu va atenta la teritoriile și influența imperială.
Regina Ana de Châtillon aduce călugării cistercieni în Banat
Bela al III-lea va deveni cel mai bogat monarh european al epocii sale, grație educației de la Constantinopol și a teritoriilor dinspre Adriatica pe care le va reocupa dupămoartea protectorului său Manuel Comnen.
Cu un an înaintea morții basileului, soția lui Bela, Agnès (Ana) de Châtillon, cumnata lui Manuel, ctitorește o mănăstire catolicăîn teritoriul ortodox al Banatului, aducând din Franța călugări ai abației ordinului Cistercian de la Pontigny.
Abația va fi ridicatăpe locul unde acum se aflăsatul timișan Igriș, fiind numităde maghiari Egres (o posibilăcombinare cu sensul de Poarta Cerului), pe malul Mureșului, călugărilor fiindu-le arondate mai multe sate și dreptul de a dijmui o anumităcantitate din sarea care se transporta pe Mureș.
Aceste privilegii acordate de casa regalăvor duce la înflorirea abației de la Igriș, cu numele francez Abbaye d’Hégerieux.
Înmănăstirea de la Igriș a funcționat, se spune, prima bibliotecă atestatăcert de pe actual teritoriu al României, în care se găseau opere clasice, semnate de Cicero, Seneca, Quintilian, dar și lucrări medievale importante.
Ordinul cistercienilor, Ordo Cisterciensis, derivat din mănăstirea benedictinăde la Citeaux, tot din Franța, a avut un rol major în propagarea culturii, tehnologiei și științei în Europa medievală, cistercienii fiind cei care au păstrat și au dezvoltat tainele arhitecturii clasice romane și au făcut tranziția spre stilul gotic.
Acest moment de tranziție arhitecturalăse va vedea după1202, când prosperii călugări de la Igriș vor fonda propria filială, la Cârța, în Èšara Făgărașului, unde regele maghiar avea săle acorde mari privilegii, cel puțin zece sate și alte importante facilități.
Deoarece construcția mănăstiri fortificate de la Cârța s-a întins pe mai multe decenii, suferind distrugeri masive și întreruperi din cauza invaziei mongole de la 1241, aici se evidențiazăclar tranziția de la stilul romanic târziu și începutul goticului.
Păstrând permanent legătura cu abația mamăde la Igriș și cu cea de la Pontigny, călugării de la Cârța au adus, anual, noutățile tehnice, culturale și științifice dinspre Occident spre Transilvania.
Vreme de douăsecole, mănăstirea de la Cârța a avut un rol esențial în propagarea artei și arhitecturii gotice în Transilvania, a agriculturii și a tehnicilor moderne ale vremii, facilitând colonizarea sașilor, de toate acestea profitând din plin noile burguri ale saxonilor, dar și principatul creștin intracarpatic în ansamblul său, așa cum cistercienii de la Igriș au contribuit major, alături de benedictini, la dezvoltarea Ungariei apostolice.
Uraganul mongol
Existența abației cisterciene de la Cârța va fi întreruptăîn 1474 de regele Matia Corvin, care ascultăplângerile sașilor, ce acuzau faptul cămănăstirea atrage atacurile invadatorilor, și semneazăactul desființării abației și transferului bunurilor cistercienilor către biserica saxonilor din Sibiu.
Revenind la Igriș, abația de aici va avea, din 1214 (probabil) o altăfilialăproprie, abația de la Vérteskeresztúr (în nordul Ungariei). Nu e clar dacăabația de aici a fost fondatăde benedictini și apoi preluatăde cistercienii de la Igriș, dar se știe căsecolul de patronaj cistercian care a urmat a fost epoca de maximăînflorire a mănăstirii.
Marea invazie mongolălovește crunt Transilvania și Ungaria. Cele trei armate ale lui Batu Han au măturat totul în calea lor, printre țintele principale numărându-se mănăstirile fortificate.
Cârța a căzut în fața coloanei de sud a armatei mongole, cunduse, se pare de Kadan.
Ajunși pe Valea Mureșului, mongolii pulverizeazătot și măcelăresc populația. Distrug pe rând Aradul și localitățile din zonă, dar ocolesc Igrișul fortificat în care se refugiaserăsătenii din regiune. Strategia mongolilor era săcurețe întreaga zonă, apoi săse concentreze asupra mănăstirii unde vor aduce instalațiile de asalt.
Episodul asediului mănăstirii și masacrul ce a urmat este descris amănunțit în lucrarea călugărului italian Rogerius, canonic de Oradea, despre marea invazia mongolăintitulată„Carmen miserabile super destructione regni Hungariae temporibus Belae IV regis per Tartaros facta”.
Iatăce scria magistrul Rogerius:
„XXXII: Despre distrugerea așezării Nova și a mănăstirii Igrișului. ÃŽnspre Arad și Cenad au început săse îndrepte și au lăsat în urmăNova Villa, al cărui nume fusese Pereg, în care erau adunați oameni din șaptezeci de sate. Au lăsat în urmăși mănăstirea Igriș a ordinului cistercienilor, în care se strânseserăca într-o fortăreațăîntărităsoldați și multe doamne. Tătarii nu au vrut săatace locurile acelea pânăcând țara din jur nu fusese complet prădată. (…) Dupăcâteva zile au asediat numitul cloașter sau mănăstire a Igrișului, așezând în fațămulte mașini de război, așa încât cei aflați înăuntru sănu poatărezista și săse predea în mâinile și paza lor, ca să-și păstreze viața.„ (sursa si traducere wikipedia)
Au fost toți măcelăriți.
Dupăretragerea mongolilor, regele Bela al IV-a, supranumit al doilea părinte al maghiarilor, a repopulat Ungaria cu țărani din Valonia, din Franța și cei mai mulți din Renania, le-a reconfirmat cumanilor (refugiați deja în Ungaria) drepturile lărgite și a sprijinit refacerea lăcașurilor de cult.
Mănăstirea Igriș este refăcutăprobabil după1247 cu sprijinul regelui, dar este arsădin nou trei decenii mai târziu de cumanii răsculați, culmea, chiar sub domnia protectorului lor, regele Ladislau Cumanul.
Cercetări arheologice nu s-au făcut în zonă, dar, recent, o echipădin Ungaria a realizat o geo-scanare 3D a terenului aparținând curatorului muzeului sătesc, profesor de istorie pensionar, o zonăunde se presupune căs-ar fi aflat cimitirul abației
La abația de la Igriș a fost înmormântatăregina Yolande de Courtenay, soția regelui maghiar Andrei al II-lea și fiicăa impăratului latin la Constantinopului, Pierre II de Courtenay, decedatăîn 1233.
În1235, moare și regele Andrei, fiul lui Alexios-Bela al III-lea, fiind înmormântat tot în capela regalăde la Igriș.
Distrugerea totalăa mănăstirii are loc în timpul ocupației otomane, turci dărâmând zidurile abației pentru a preveni folosirea ei ca obiectiv militar fortificat.
Așa cum s-a întâmplat pretutindeni în istorie la succesiunea civilizațiilor, materialele de la fosta abație au fost folosite la ridicarea altor construcții din actuala localitate Igriș.
Pe străzile satului, azi, întâlnești pretutindeni pietre cioplite din vechea abație medievală. Înmuzeul sătesc se găsesc câteva pietre, baza unei coloane, un segment din arcul unei ferestre.
Se presupune căabația s-ar fi aflat acolo unde acum se găsește vatra satului, în zona bisericii ortodoxe și a primăriei, despre care se sune căar conține spolii ale abației.
Petre Irimuș
.gif)
