Catacombele sunt pasaje subterane făcute de om pentru practici religioase. Orice camerăfolosităca loc de înmormântare poate fi descrisăca o catacombă, deși cuvântul este cel mai frecvent asociat cu Imperiul Roman.
Primul loc la care s-a făcut referire ca fiind catacombe a fost sistemul de morminte subterane dintre bornele din piatră2 și 3 ale Drumului Appian în Roma, unde se spune căau fost îngropate trupurile apostolilor Petru și Pavel, alături de altele. Numele acestui loc în latina târzie era catacumbae, un cuvânt de origine obscură, eventual derivat dintr-un nume propriu sau o pervertire a expresiei latine cata tumbas care are sensul de „printre morminte”. Cuvântul se referea inițial doar la catacombele romane, dar a fost extins din 1836 la orice loc subteran cu morți, cum erau catacombele pariziene din secolul al XVIII-lea.
Multe dintre bisericile importante, catolice sau ortodoxe, adăpostesc mormintele unor personalități clerice sau laice.
Bisericile mari, episcopale, au construite sub nivelul solului sisteme de încăperi și tunele, unele secrete, cu rol multiplu, de păstrare în siguranțăși ascundere a unor valori, de cripte pentru cei decedați dar și ca loc de refugiu secret în caz de necesitate.
Un astfel de sistem subteran se găsește și sub Domul Catolic din Timișoara, acolo unde se aflăîngropate personalități ale vieții bisericești catolice, cum au fost episcopii romano-catolici de Timișoara, începând din secolul 18.
În1848-1949, tocmai în aceste aceste catacombe, s-au refugiat mulți dintre civilii timișoreni, femei și copii, în timpul asediului trupelor maghiare conduse de generalul polonez József Bem, cel care, dupăînfrîngerea inevitabilăa răscoalei maghiare, s-a lepădat de creștinism și a devenit slujbaș al Imperiului Otoman.
Ziarul Timișoara Știri a avut ocazia săintre, în premieră, în subsolurile Domului Baroc timișorean, de unde văprezenatăm imagini exclusive!
Cunoscut timișorenilor drept Domul Baroc, Catedrala catolicăSfântul Gheorghe din Timișoara sau Domul Romano-Catolic este catedrala Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara. Edificiul are hramul Sfântului Gheorghe și a fost construit între anii 1736 și 1774.
Construcția, inițiatăde administrația austriacădupăcucerirea cetății Timișoarei de la otomani, a durat peste 2 decenii, în 2 etape: 1736-1751 și 1755-1774.
Monumentul este realizat în stil baroc din cărămidăși are decorații din piatrăși stuc. Turlele au o înălțime redusă, determinatăde apropierea zidului cetății. Interiorul este bogat și somptuos, remarcându-se cele 9 altare decorate în stil baroc și rococo, sculptate de vienezul Johan Müller, împodobite cu icoane vechi, orga în stil Ludovic al XVI-lea, copie a celebrei orgi din biserica Sf. Suplice din Paris, dar si ușile de stejar ornamentate cu grilaje din nichel pur. Domul Romano-Catolic (Catedrala Romano-Catolică) este considerat a fi cea mai unitarăși reprezentativăconstrucție barocăa Timișoarei și una dintre cele mai valoroase existente în Banat.
Proiectul inițial, posibil a fi realizat de Joh. Jacob Schelblauer (consilier al orașului Viena), a fost materializat între anii 1736 și 1774, iar execuția trădează, în ciuda celor patru constructori (Kaspar Dissel, Johann Lechner, Carl Alexander Steinlein, Johann Theodor Kostka), ce s-au succedat la conducerea lucrărilor, o stăpânire perfectăa tehnicilor barocului. La decorația interioarăau participat artiști renumiți ca Michael Angelo Unterberger (pictor și director al Academiei artelor frumoase din Viena), la pictarea altarului principal (1754), sculptorul vienez Johann Joseph Rossler, prin statuile Sfântului Carol Boromeus (în stânga altarului), a Sfintei Theresia (în dreapta altarului) și a perechii de heruvimi care dominăornamentația din partea centralăa altarului, precum și Johann Schopf (1772), la decorarea altarelor laterale.
Înprezent în Dom se țin regulat liturghii în limbile maghiară, germanăși romînă. Datorităacusticii deosebite aici se susțin și concerte de orgă.
Foto-video: Arpad Laszlo
surse: wikipedia
.gif)
