Directorul de Investigații al CNSAS, Germina Nagâț, a declarat, joi, într-o conferință, călistele de germani și evrei cumpărați din România pot fi privite ca niște liste ale lui Schindler, dar nu trebuie uitat căau fost și liste de cumpărături ale dictatorilor.
Germina Nagâț a participat, joi, la conferința „Acordurile secrete – Istoria emigrației asistate a etnicilor germani din România”, organizatăde Fundația Konrad Adenauer. La eveniment a fost prezent avocatul german Heinz-Günther Hüsch, fost negociator din partea Republicii Federale Germane.
Nagâț a prezentat o serie de documente din dosare ale Fondului Operațiuni Valutare Speciale – Arhiva ICE Dunărea, preluat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) de la Serviciul de Informații Externe (SIE) în luna martie a acestui an.
Tocmeala pe cap de om, începutăsimultan cu cea pe cap de vită
„Dosarul SIE 2871, preluat la 12 martie, consemneazăun episod de la care cred căputem porni în încercarea de a înțelege cum a început totul. Înmai ’58, Rezidența românăa Securității din Londra a trimis la București informarea căs-a perfectat închirierea unui avion pentru transportul a 11 porci rasa Landrace, achiziționați prin intermediul unui comerciant britanic pe nume Henry Jacober, nume conspirativ Kraus. ÃŽl putem considera personajul central în inițierea și extinderea combinației operative prin care Securitatea a extirpat din corpul națiunii române sute de mii de oameni, majoritatea aparținând comunităților evreiești și germane”, a spus directorul de Investigații al CNSAS.
Henry Jacober s-a născut în 1900 în Moravia, pe teritoriul fostului Imperiu Habsburgic, și emigrat în Anglia în anii ’30. Era un om de afaceri de succes, bun cunoscător al României dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. În1958, era director al unei firme cu sediul la Londra și avea relații comerciale foarte solide cu Ministerul Agriculturii, cu Ministerul Comerțului și numeroase întreprinderi din Republica PopularăRomânia. Vorbea ezitant, dar înțelegea bine limba Romînă. Îndiscuțiile libere cu partenerii de la București, cei mai mulți ofițeri de Securitate sub acoperire, se declara antimonarhist și mare admirator al evoluțiilor politice din România, a relatat Nagâț.
Astfel, în mai 1958, el face o primăachiziție de porci Landrace, sub acoperire. La un an dupăaceastăprimătranzacție reușită, în mai 1959, într-un raport al Direcției I se menționeazăcădeputatul englez John Plats a intervenit pe lângăautoritățile române săpermităplecarea din țarăa unei familii de evrei. Inițial, lui Jacober, care susținea căvorbește în numele deputatului englez, i s-a răspuns căaceastăproblemănu e de competența Ministerului Comerțului, dar se vor transmite, totuși, numele persoanelor care interesează.
Înseptembrie ’59, Bery Bernard, cetățean român, trimite Ministerului de Interne un memoriu în care cere eliberarea din închisoare a tatălui său, condamnat în ’54 la muncăsilnicăpentru trafic de valută. Înmemoriu, el se oferăsăplăteascăstatului român 10.000 de dolari despăgubiri și precizeazăcăbanii provin de la rudele din străinătate care doresc nu doar scoaterea persoanei din închisoare, ci și acordarea de vizăpentru a emigra în Israel. Propunerea lui Bernard a fost acceptată, s-a indicat banca, urmând ca destinatarul săridice contravaloarea în lei, a mai spus Nagâț.
„Aceasta pare săfie prima vizăeliberatăcontra cost, cu aprobare la nivel foarte înalt și care, amănunt esențial dupăpărerea mea, nu a vizat numai eliberarea pașaportului, ci și eliberarea din închisoare”, a spus Germina Nagâț.
Dupăce a tranzacționat cu succes și alte importuri de porci, găini, bovine și alte mărfuri, în aprilie 1960, Securitatea noteazădespre Jacober că, în urma discuțiilor purtate la Londra, „s-au stabilit următoarele: la sosirea primului transport de vite sau de oi în țarăsăi se acorde viza de ieșire lui Muntzer, deoarece Jacober nu primește niciun ban pânăla plecarea lui Muntzer, se va da drumul rudelor lui Bery Marcu dupăsosirea oilor Corriedale, săfie eliberat și săi se dea drumul din țarălui Bery dupăprimirea taurilor Zebu”.
„Documentele din care am citat surprind momentul în care a început, ca între adevărați oameni de afaceri, tocmeala pe cap de om, simultan cu tocmeala pe cap de vite. Tratativele comerciale pentru vite, oi și porci s-au purtat deci la început la un loc cu cele pentru eliberarea de oameni și sunt consemnate în același documente. Dupăanimale, în care au intrat și căței din rasa Collie, Securitatea i-a cerut lui Jacober furaje, instalații de muls, mașini pentru fabricarea de medicamente și altele” , a mai arătat Germina Nagâț.
Înschimb, a continuat ea, în noiembrie ’61, regula de bazăera că, de preferință”combinațiile se efectueazăcontra numerar”. Interesate de mărfuri speciale și în egalămăsurăde bani, autoritățile române au dat fărăezitare vizele cerute „pentru restabilirea relațiilor normale cu Jacober, cât și pentru noi eventuale combinații”, a citat directorul de Investigații al CNSAS din documentele prezentate.
Întimp ce listele cu nume pentru care se intervenea deveneau mai lungi, „puterea de la București a avut și un prim și singular pânăacum frison etic”, spune Nagâț. Îniulie ’60, „se cere Rezidenței Londra săia atitudine fermăîmpotriva propunerilor lui Jacober de a scoate români din țară. Se aratăcă, în afarăde oi Merinos australian și porci Landrace danez, alte rase nu interesează. Jacober săfacănoi propuneri legate de obținerea acestor rase, dar sănu includăromâni în combinația operativă”, potrivit documentelor.
Grațierile și vizele s-au decis la vârf
Majoritatea solicitărilor de la începutul anilor ’60 au vizat nu doar eliberarea de vize, ci și ieșirea din închisoare.
„Se dau decrete de grațiere pentru persoanele condamnate aflate pe listele lui Jacober și sunt grațiați nu doar cei condamnați pentru delicte de drept comun – speculă, trafic cu aur și valutăși altele, ci și cei cu delicte grave și cu sentințe de 10 – 15 ani de muncăsilnică, pentru crimăde înaltătrădare sau trădare de patrie. Aceastădisponibilitate pentru grațieri, contra cost, se petrece într-o perioadăîn care pușcăriile din România sunt arhipline. Sute de mii de oameni erau întemnițați. Se pare căacest criteriu al banilor a funcționat și în registrul ideologic. Grațierile și vizele s-au decis la vârf, toate, cu viza lui Alexandru Drăghici”, a mai relatat Nagâț.
Securitatea și-a luat și măsuri de precauție în ce privește riscul de imagine. Astfel, în mai ’61, Securitatea îi pune lui Henry Jacober în față, la București, un angajament olograf care are următorul conținut: „voi face tot ceea ce este necesar pentru ca niciuna din persoanele care pleacăîn urma intervenției mele sănu discute, sănu întreprindăși sănu acționeze vreodatăîn detrimentul României sau împotriva intereselor și prestigiului statului român”, potrivit documentelor citate de Gemina Nagâț.
Printre beneficiarii eliberării din închisoare și ai primirii de vize contra cost, în principal evrei, în octombrie ’61 apar primele liste cu cetățeni de etnie germană, a mai spus Nagâț, citând dintr-o telegramătrimisăde Jacober de la Hotel Imperial din Viena: „Am semnat acordul cu Munich privind 500 de persoane, așa cum am promis la București. Trebuie săam toate numerele de pașaport și majoritatea acestora plecate pânăcel târziu 15 octombrie. Altfel nu pot efectua plata așa cum ne-am înțeles”.
Printre acești 500 de etnici germani sunt numeroase persoane condamnate pentru trădare, omisiune de denunț sau simpli membri, foști membri, ai Grupului Etnic German, care au reușit săpărăseascăRomânia la 31 octombrie ’61, a subliniat Germina Nagâț.
Ulterior negocierilor, pentru emigrarea etnicilor germani s-au ocupat succesiv avocații Ewald Garlepp, pânăîn 1967, și apoi Heinz-Günther Hüsch, pânăla Revoluție.
Autoturisme și brichete de masădin cristal, la schimb cu pașapoartele
„Este cert căîn urma aplicării «metodei Jacober», douăcomunități etnice cu o prezențăde sute de ani, cu o contribuție inestimabilăpentru cultura și pentru viața societății românești, au fost pur și simplu extirpate, înstrăinate prin tranzacții la nivel înalt”, a declarat Germina Nagâț.
Înceea ce privește suma totalăîncasatăîn urma emigrărilor, aceasta a spus cănu a fost deocamdatăestimată.
ÃŽntr-un document destinat lui Emil Bobu se notează, pentru emigrările din perioada decembrie ’74 – februarie ’75, România urma săpreia de la Edward, numele conspirativ al lui Husch, suma de 3,5 milioane de mărci. Din alt document reiese că, pentru emigrările din perioada iulie ’73 – decembrie ’75, s-au predat 29 de milioane de mărci. Din aceastăsumă, 17 milioane de mărci au fost depuse la Banca Românăde Comerț Exterior și 11 milioane într-un cont special. Trebuiau sămigreze 20.000 de nemți, au emigrat 14.000. Se face precizarea în documentul destinat lui Emil Bobu cănemții refuzăsăachite diferența dacănu se iau măsuri pentru a fi atins numărul stabilit de plecări, a mai relatat Nagâț.
Dincolo de bani, pe lista de cumpărături a dictatorilor români Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu nu au fost doar animale de rasăși credite preferențiale, a mai spus Nagâț.
„La schimb cu pașapoartele s-au cerut autoturisme, mai ales germane, mașini de pompieri, autosanitare, cabinete dentare, analizatoare de sânge, diverse alte instalații, dar și mărfuri cât se poate de frivole a căror destinație nu putea fi decât satisfacerea mofturilor de țoapăale elitei politice de la București: fântâni arteziene electrice, genți Samsonite cu accesorii de pescuit, brichete de masădin cristal, scrumiere cu buton, trusăde manichiurăetc”, a precizat ea.
Libertatea oricui ar fi fost de vânzare
Germina Nagâț a mai arătat că, din cele expuse, rezultă, în opinia ei, mai multe lucruri.
Faptul căprimele persoane care au părăsit țara prin filiera Jacober erau persoane condamnate sau aflate sub o pedeapsăadministrativăcu caracter politic aratăcă, în plinăteroare, standardele ideologice ale luptei de clasăse puteau relaxa la nevoie, dacăse plătea prețul corect.
Pe liste s-au regăsit și români, e drept cămai puțini, dar nu pentru căvânzătorii de vize erau patrioți, ci pentru căpe români nu avea cine și cu ce să-i cumpere, a mai spus Nagâț.
Înal treilea rând, considerentele umanitare și patriotice care au fost reale pentru partenerii externi și i-au făcut să-și salveze conaționalii cu orice preț, la propriu, au lipsit cu desăvârșire din combinația operativăa Securității, a continuat Gemina Nagâț.
„Nici considerentele umanitare exprimate de formula «reîntregirea familiei», nici cele politice, de deschidere către lumea democraticăși către vest, nu au fost cele care au generat marele exod, ci lăcomia, lăcomia frustă, foamea de bani, care nu se puteau obține pe căile cinstite decât mult mai greu și mult mai lent. Am convingerea căputerea de la București ar fi vândut pe oricine, de orice etnie ar fi fost, dacăi s-ar fi oferit destui bani. Libertatea oricui ar fi fost de vânzare, fărăniciun rabat, dacăs-ar fi găsit cumpărătorul potrivit”, a declarat Nagâț.
Dupăce Heinz-Günther Hüsch a declarat în conferințăcăstatul german nu a vrut săexiste liste ale persoanelor care urmau săfie răscumpărate, pentru căaceasta ar fi presupus un proces de selecție și ar fi însemnat ca unii săfie privați de drepturi, răspunzând unei întrebări, Germina Nagâț a precizat, alături de avocatul german, căexistau cazuri speciale pentru care interveneau politicieni germani, dar și din alte țări occidentale, însălistele masive cu numele celor care urmau săprimeascăpașaport erau întocmite de Securitate.
Prețul libertății, diferențiat în funcție de studii
„Dintre toate poncifele pe care le auzim de la securiști, inclusiv de la actorii principali ai acțiunilor ‘Peregrinii’, ‘Reuperarea’, ‘Moștenirea’, ‘Comisionul’ și cum s-au mai numit ele, cel mai absurd și mai cinic mi se pare acela conform căruia puterea ar fi pretins, în mod legitim, banii în schimbul vizelor, fiindcăstatul a investit în educația cetățenilor, motiv pentru care și prețul libertății, vezi Doamne, era diferențiat în funcție de studii. Cinismul vine din faptul că, deși securiștii pretind cănu doreau decât săprotejeze un capital uman extrem de valoros, tot ei sunt cei care au avut grijăca aceste ființe sămeargăîntâi la închisoare. Dacăcreierele din România prețuiau atât de scump, mi-e foarte greu săînțeleg de ce mai întâi Securitatea a umplut cu ele pușcăriile și abia pe urmăaeroporturile și gările”, a mai spus Germina Nagâț.
Totodată, a arătat ea, argumentul este absurd pentru că, dacăstatul ar fi dorit cu adevărat săîmpiedice fenomenul brain drain, ar fi reglementat de la bun început situația printr-o lege, ar fi actualizat tarifele periodic și ar fi aplicat tuturor aceeași unitate de măsură. ÃŽnsădocumentele aratăcă, dupăcalculul parității marcă- dolar, echivalarea studiilor cetățenilor evrei și cetățenilor germani era cât se poate de arbitrarăși în orice caz varia de la un grup etnic la altul.
„Dosarele de urmărire aratănu doar la ce chinuri au fost supuși titularii cererilor de emigrare – supravegheați acasă, la serviciu, scoși dintr-un loc de muncăși mutați într-un loc sub calificarea lor pânăla sosirea pașaportului, hărțuiți și intimidați, și la asta se adaugăvânzarea caselor și a bunurilor înainte de părăsirea României, autoturisme și valori care au intrat prin extorcare în visteria statului. Informatorii dirijați pe lângăamatorii de pașapoarte au fost special dirijați săobserve dacăpersoana vinde lucruri din casăsau dacă-și vinde casa. Ideea era ca la plecare săaibăun bagaj cât mai sumar. Nu de puține ori proprietarii au fost păcăliți să-și cedeze casele ofițerilor sub acoperire, prin false acte de vânzare – cumpărare, în schimbul unei vize care fusese deja plătităde partenerii externi și răsplătităuneori”, a mai relatat directorul de Investigații al CNSAS.
Potrivit Germinei Nagâț, „listele de germani și de evrei cumpărați din România pot fi privite ca niște liste ale lui Schindler, dar în același timp nu trebuie săuităm căau fost și liste de cumpărături ale dictatorilor”.
„Cu oameni, s-au primit la schimb animale de rasă, mașini, tehnologie, arme, tehnicăoperativăcu care erau supravegheați alți oameni, credite cu dobânzi idilice. Cu oameni s-a decontat altfel spus progresul economic, cu ghilimelele de rigoare, progresul cât se poate de iluzoriu al unei țări din care sate și regiuni întregi au rămas pustii și din care s-a evacuat în sens fizic istoria”, a mai declarat Germina Nagâț, punând în final întrebarea „Poți săspui căai eliberat oameni dacăi-ai tratat ca pe o marfă?”.
Mai mulți cercetători din CNSAS – Florica Dobre, Florian Banu, Luminița Banu și Laura Stancu – au publicat în 2011 volumul „Acțiunea «Recuperarea». Securitatea și emigrarea etnicilor germani din România (1962-1989)”.
sursa: Mediafax
.gif)
