Credincioșii catolici și cei protestanți sărbătoresc, duminică,
Floriile, zi care amintește de intrarea triumfalăa lui Iisus în Ierusalim, unde a fost întâmpinat de mulțimi de oameni cu ramuri de finic.
Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile) este sărbătorită în Duminica dinaintea Învierii Domnului.
De Florii, oamenii merg la biserică pentru a sfinți crenguțe de salcie pe care le pun la geamuri, la uși sau la porți.
În unele părți ale țării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc, potrivit Agerpres.
Credința spune că
acest ritual îi apăra de boli și îi face mai robuști. De asemenea, apără casa de rele și o protejeazăde evenimente neplăcute.
Ramurile de salcie care se împart în biserica în ziua de Florii simbolizeazăramurile de finic cu care l-au întâmpinat mulțimile în Ierusalim pe Isus.Florii
Cu ziua de Florii începe ultima săptămânăa Postului Paștilor, numită Sæptămâna Patimilor, în care creștinii se pregătesc săîntâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Isus Hristos.
Intrarea lui Iisus în Ierusalim este singurul moment din viața Sa pământeascăî n care a acceptat să fie aclamat ca Împărat.
De data aceasta, își pregătește singur intrarea, conform profețiilor din Vechiul Testament, ca să fie recunoscut după Lege că este Mesia, Mântuitorul lumii.
Poporul îl întâmpină pe Iisus cu ramuri de finic și de măslin, strigând: ‘Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului’. Prin aceste cuvinte, oamenii simțeau că însuși Dumnezeu a venit în lume, pentru a aduce mântuirea ei.
Intrând ca Împărat în Ierusalim, Isus anticipează biruința Sa apropiată asupra morții, ca și biruința întregii omenirii pe care o purta în Sine.
Primele mențiuni despre această sărbătoare provin din secolul al IV-lea. Cei dintâi care o pomenesc sunt Sfântul Epifanie, căruia i se atribuie două predici la această sărbătoare, și pelerina apuseană Egeria, care, în însemnările ei de călătorie, descrie modul în care se celebra această duminică în Ierusalim, spre sfârșitul secolului al IV-lea. De la unii dintre marii părinți ai Bisericii, între care se afla Sfântul Ioan Gurăde Aur, Sfântul Ambrozie și Sfântul Chiril al Alexandriei, există predici celebre ținute în cinstea ei.
În vechime, Duminica Floriilor, începutul săptămânii Paștilor, mai era numită Duminică aspiranților sau a candidaților la botez, pentru că în aceastăbzi catehumenii (cei care urmau săse boteze) mergeau cu mare solemnitate la episcop spre a-i cere să fie admiși la botez iar acesta le dădea să învețe Simbolul credinței (Crezul). Se mai numea și duminica grațierilor, pentru că, în cinstea ei, împărații acordau grațieri.
