Armata română intră în Timișoara! Zeci de mii de români jură: Declarăm unirea pe vecie a întregului Bănat cu Statul român sub sceptrul dinastiei!

Posted on Iul 27 2017 - 4:46pm by petre
Intrarea Trupelor Romane in Timisoara

Intrarea trupelor romane in Piata Unirii din Timisoara

Harta Etnica a austroungariei

Harta etnica a Austro-Ungariei si a Romaniai. Cu albastru sunt zonene cu populatie majoritar romaneasca.

Unirea Banatului cu România a fost proclamată pe 1 decembrie 1918 la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Preluarea de facto și de jure a administrație Banatului de către autoritățile românești s-a desfășurat cu întârziere și cu mare greutate, datorită prezenței în regiune a trupelor sârbe și franceze. Administrația românească s-a instalat în Banat abia un an mai târziu, unirea fiind consfințită de intrarea trupelor românești în Timișoara pe 3 august 1919. Deși România revendicase Banatul în cadrul granițelor sale naturale, până la Tisa și Dunăre, Banatul a fost în cele din urmă împărțit între Regatul României (aproximativ 2/3) și Regatul sârbilor, croaților și slovenilor (aproximativ 1/3). Administrația românească s-a instalat abia în vara anului 1919, unirea fiind consfințită prin intrarea armatei române în Timișoara la 3 august 1919. Revendicarea sârbilor nu se baza pe vreun drept istoric, ci pe existenţa a 250.000 de sârbi locuitori la nord de Dunăre. Alt argument al sârbilor a fost poziţia geografică a capitalei Belgrad, aflată exact la graniţa cu Banatul şi prin urmare vulnerabilă din punct de vedere strategic şi militar. Trupele romane bat pas de defilare in actuala Piata a Unirii Mai târziu, o ultimă încercare de independenţă a venit din partea germanilor din Banat, care în data de 16 aprilie 1920 au trimis o petiţie la Conferinţa de Pace de la Paris, cerând reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul, dar şi regiunea vecină Bačka. Noua republică urma, după planurile germanilor, să fie împărţită în cantoane care să fie administrate de grupurile etnice majoritare din fiecare canton. Trupe Romane Timisoara

 

Conferinţa de Pace de la Paris a refuzat însă această propunere. Harta etnica a Austro-Ungariei si a Romaniai. Cu albastru sunt zonene cu populatie majoritar romaneasca. „În 11-13 iunie, Consiliul Suprem al Conferinţei de Pace de la Paris a comunicat României decizia finală privind graniţa dintre România şi Ungaria şi dintre România şi Serbia. Astfel, două treimi din Banat reveneau României şi o treime revenea Serbiei. În 28 iulie administraţia română s-a instalat în Banat. Gheorghe Dobrin a fost numit prefect pentru judeţul Caraş-Severin cu sediul la Lugoj, iar Aurel Cosma la Timişoara pentru judeţul Timiş-Torontal, cu sediul la Timişoara.

La 3 august 1919 în Timişoara au intrat primele unităţi ale armatei române, sub comanda colonelului Economu, în uralele mulţimii entuziasmate. În piaţa care de atunci se va numi „Piaţa Unirii” din centrul oraşului, armata este primită de oficialităţile locale şi de reprezentanţi ai minorităţilor. Pentru a pecetlui actul unirii Banatului cu România, sosesc la Timişoara dinspre Arad prim-ministrul Brătianu şi ministrul Consiliului Dirigent Ştefan Cicio-Pop. În ziua următoare Regatul român a încheiat tratatul cu puterile aliate în urma căruia Banatul intra în graniţele României Mari.

Marea adunare populară din Timişoara

La 10 august 1919 se ţine la Timişoara o mare adunare populară a tuturor bănăţenilor, veniţi în număr de peste 40.000, din toate colţurile provinciei, să consfinţească unirea Banatului cu România. Adunarea adoptă o rezoluţie prin care declară: Declarăm unirea pe vecie a întregului Bănat cu Statul român sub sceptrul dinastiei române. Jurăm credinţă şi supunere M.S. Regelui Ferdinand I, domnitorul tuturor românilor. Aducem omagiile noastre glorioasei armate române pentru măreaţa operă şi jertfă depusă pe altarul dezrobirii noastre de sub jugul de o mie de ani, pentru învingerea bolşevismului maghiar şi pentru intrarea triumfală în capitala Ungariei. Luăm cu mulţumirea la cunoştinţă hotărârile Suveranului nostru şi a sfetnicilor săi de a impune tuturor respectarea drepturilor istorice, teritoriale şi suverane ale statului şi neamului românesc. Pretindem respectarea tratatului din 4 august 1916, încheiat de către Regatul român cu marile puteri aliate, pretindem întreaga provincie „Banatul” cu hotarele sale naturale Dunărea, Tisa şi Mureşul, din punct de vedere istoric, etnografic şi economic, protestăm prin urmare contra oricărei încercări de schimbare arbitrară a hotarelor României Mari. Protestăm contra oricărei încercări de a ştirbi, sub orice pretext, suveranitatea neamului şi statului românesc, contra oricărui amestec în chestiunile interne ale statului român. […]”

sursa: enciclopediaromaniei.ro care citeaza: Dudaş, Vasile, Aspecte privind situaţia Banatului în anii primei mari conflagraţii mondiale, în Analele Banatului, XV 2007, p.255 ↑ Ilieşiu, p.104 ↑ Dudaş, op.cit, p.256 ↑ Scorpan, p.659 ↑ Păiuşan, p.136 ↑ Păiuşan, p.137 ↑ Păiuşan, p.139 ↑ Munteanu, p.69 ↑ ibidem, p.70 ↑ Păiuşan, p.139 ↑ Ilieşiu, pp.121-122 ↑ Dan, Petre, Hotarele românismului în date, Editura Litera Internaţional, Bucureşti, 2005 pp.106-107 wihipe

Comments

comments

About the Author