Adevărul despre Nicolae Robu și șansele de a câștiga din nou Primăria Timișoara

Posted on Apr 14 2016 - 8:18pm by petre

Au trecut, iată, aproape patru ani de când valul de revoltă anti-pedelisto-basistă, materializat în alianța USL (PSD+PNL), – țineți minte sloganul ”Scăpăm de ăștia” – a înlăturat de la primăria Timișoara regimul bărbilor țărăniste și l-a instalat în fotoliul de primar pe Nicolae Robu. Așadar, la localele din 2012, din cei aproape 300.000 de timișoreni cu drept de vot s-au prezentat la urne puțin peste 110.000 (38% din alegători), din care aproape jumătate, mai precis 55422, au dat votul către USL, implicit lui Nicolae Robu.

Au fost patru ani interesanți, în care personalitatea, să-i spunem specială, a noului primar a polarizat cetățenii Timișoarei, plictisiți ani buni de lipsa opțiunilor, a stârnit controverse, a născut pasiuni, dar și dușmănii.

Dacă ar fi să facem o sinteză a modului în care a fost percepută administrarea Timișoarei în acești ani, trebuie să identificăm principalele motive de mulțumire și nemulțumire publică față de prestația actualului primar, exprimate de cetățeni pe diferite canale, direct, pe rețelele sociale, prin intermediul mass-media sau chiar în stradă.

Să începem cu ce i s-a imputat primarului Nicolae Robu de când administrează Timișoara și vom marca, punctual, cele mai ”sonore” critici:

Primul, și probabil, cel mai organizat grup nepolitic de opoziție față de o acțiune a primarului este cel al suporterilor echipei ASU Poli, care îi reproșează lui Robu povestea cu înființarea, prin fuziune cu AC Recaș, a noului club ACS Poli. Astfel, Nicolae Robu a ”beneficiat” de primele proteste publice, chiar huiduieli directe din primul an de mandat, sloganul fiind deja arhicunoscutul ”AC Recaș nu e Poli”.

Un alt motiv de reproș la adresa administrației Robu a fost modalitatea prin care s-a obținut scoaterea celebrului ”acvariu” din Piața Operei, mai precis faptul că prețul plătit de oraș, nu direct, ci prin cedarea la schimb a trei terenuri de mare valoare, ar fi fost imens.

Un alt protest civic la adresa primarului s-a născut din cauza tăierilor de copaci realizate de municipalitate în contextul unor proiecte de reamenajare, cele mai importante exemple fiind cel al Piețelor Bălcescu și Libertății, defrișări care i-au adus primarului, printre altele, supranumele de ”primarul drujbă”.

Dacă tot am ajuns la copaci, poate cea mai vehementă contestare a modului de realizarea a unui proiect în acești ani se referă la Piața Libertății, unde i s-a reproșat primarului încrâncenarea cu care a refuzat să ducă la îndeplinire proiectul inițial, care prevedea câteva zeci de arbori în nou amenajata piață.

Un alt grup civic bine organizat și finanțat este cel al bicicliștilor, care de-a lungul celor patru ani de mandat i-au reproșat lui Robu, în calitate de șef al administrației, firește, de la interdicția de circulație pe bicicletă în zonele pietonale, până la modul de marcare și alocare de spațiu în cazul pistelor de biciclete.

Tot important, ca număr de voci care l-au exprimat, de această dată chiar asumate politic, este reproșul că noul primar a păstrat aproape integral ”brigada” veche la Primărie, în special pe secretarul Cojocari, pe Culiță, pe șefii regiilor și pe alți asemenea, pe care timișorenii i-au făcut responsabili de ”calitatea” administrației Ciuhandu din ultimii ani.

Cu siguranță, oricărui primar în exercițiu i se reproșează multe, astfel că la cele de mai sus putem adăuga reproșuri privind câinii vagabonzi, Mercedesul de la Retim, palmierii, intenția de a realiza un pasaj subteran prin fața Operei, intenția de amenaja fântâna muzical-luminoasă pe Bega, intenția de a readuce în oraș Coloana Fidelității, faptul ca s-a optat pentru modernizarea tramvaielor vechi în detrimentul achiziționării unora moderne, eliminarea posibilității de a parca în oraș dacă nu ai telefon mobil cu abonament sau credit, inițiativa tunelului-metrou, un an fără îngrijirea spațiilor verzi și fără combaterea țânțarilor, intoleranța la critici și modul reprobabil de reacție la adresa unor jurnaliști sau opozanți politici contestatari și, dacă doriți, puteți completa lista.

În privința activității apreciate pozitiv de către cetățeni, aici avem cel puțin la fel de multe de evidențiat din mandatul de primar al lui Nicolae Robu:

Atenție! Majoritatea celor înșiruite mai sus ca fiind contestate de o parte dintre cetățenii din Timișoara sunt apreciate de o altă parte!

Astfel, foarte mulți timișoreni sunt de acord și apreciază chiar modul de amenajare a Pieței Libertății, a Pieței Bălcescu, a pistelor de biciclete. La fel de mulți apreciază faptul că bicicliștii nu mai pot circula printre pietoni în anumite zone, că parcarea se plătește doar cu telefonul, că una dintre Poli a jucat din nou în prima ligă, că vor avea fântână muzicală, ba chiar sunt mândri că primarul lor se plimbă cu Mercedesul și că îl pot vedea în continuare pe Culiță zâmbind șmecherește satisfăcut că îi merge și cu acest primar.

Chiar dacă aproape toate proiectele majore desfășurate, finalizate sau pe cale de finalizare în mandatul lui Nicole Robu au fost concepute și elaborate în ultimul mandat al lui Ciuhandu, foarte mulți timișoreni apreciază faptul că ele se realizează acum, modul în care se derulează lucrările și cum au fost sau sunt ele gestionate de administrația Robu. Ne referim aici, firește, la pasajul și girația Michelangelo, la reamenajarea centrului istoric, la reamenajarea malurilor Begăi, etc.

Foarte mulți timișoreni apreciază noile proiecte mari preconizate sau în curs de implementare, lărgirea pasajelor Jiul și Popa Șapcă, bazinele de înot promise prin cartiere, tramvaiele reabilitate, camerele video și sistemul inteligent de gestionare a traficului, etc.

Firește că adiacent proiectelor mari, primarul Nicolae Robu a știut să aducă în atenția publică zeci de alte realizări de mai mică anvergură, dar atât de dese și atât de bine scoase în evidență, încât foarte mulți dintre timișoreni sunt convinși că orașul trăiește o adevărată emulație a modernizării și a schimbărilor în bine. Evident că la această imagine idilică o foarte mare contribuție o are presa locală care a relatat, ca fiind mari știri, cel puțin odată pe săptămână în ultimii patru ani, câte o împlinire cu poza primarului: începeri, desfășurări, inspecții, finalizări de șantiere, semnări de contracte, predări de amplasamente, recepții parțiale, recepții finale, tăieri de panglici la parcări, grădinițe, pacuri, piețe blocuri reabilitate, girații, porțiuni de trotuar, plimbări cu mini și microbuze electrice, plantări de sălcii și duzi pletoși, debuturi și finaluri de evenimente culturale și foarte multe altele care au făcut ca azi, foarte mulți dintre timișoreni să fie convinși că ”avem un primar care face, nu ca ăla dinainte”. Adică, în mod elementar și de bun simț, timișorenii se orientează prin metoda comparației, punând față în față inerția și disprețul țărănist din ultimul mandat Ciuhandu cu popularitatea și hiperactivitatea actualului primar. Mai ales că Nicolae Robu este un mare artist în pararea atacurilor și ricoșarea lor spre Timișoara, adică cine e împotriva sa e împotriva orașului și, asfel, el devine inevitabil eroul pozitiv, victimă a unor uneltiri mârșave ale zmeului cel rău și anti-timișorean.

Acest ”avem un primar care face, nu ca ălalalt” se va reflecta, foarte probabil, în votul de la 5 iunie când, dacă Nicolae Robu va candida și dacă între timp nu va interveni un eveniment social neașteptat, actual primar va câștiga, en fanfare, un nou mandat. Oricine ar fi contracandidat.

Petre Irimuș

Comments

comments

About the Author