Incheiam primul episod dedicat istoriei
ziarului "Realitatea banateana" cu seara de 15 martie
a anului 1995. Echipa fratilor George si Florin Boieru, formata
din jurnalistii demisionari de la "Renasterea
banateana", la care se adaugasera multe nume importante
din lumea presei timisorene, formau cea mai redutabila echipa
reunita vreodata sub titlul unei publicatii banatene. Premizele
nasterii noului ziar erau ideale: un patronat solid compus din
societatea comerciala "Paralele 45" apartinand omului
de afaceri Ioan Petran, fetele lui Ioan Petran, George si
Florin Boieru si, asociat pe ultima suta de metri, medicul
Lazar Fulger. Aportul personal de capital al asociatilor,
varsat in natura sau bani, se ridica la linistitoarea suma de
700.000.000 lei, echivalentul a aproximativ o jumatate de
milion de marci germane la aceea ora; logistica de exceptie,
sediu de redactie ultramodern, retea de computere de ultima
ora, tehnica foto, parc auto; conjunctura favorabila pe o piata
de presa neacoperita de publicatii cotidiene de opinie; cel mai
important aspect, o echipa extraordinara de jurnalisti si o
atmosfera de entuziasm general. In exterior, insa, opozitia la
aparitia unui nou ziar se amplifica. Foarte multe persoane,
grupuri de interese sau chiat institutii erau vadit deranjate
sau chiar se simteau amenintate de nasterea "Realitatii
banatene". O parte dintre acestia s-au declarat dusmani pe
fata, altii au actionat diplomatic, dar cu eficienta pentru a
distruge noul ziar. "Realitea banateana" se afla in
situatia paradoxala de a avea dusmani de moarte chiar inainte
de a se naste…
"Colegii" de la "Renasterea
banateana" dau prima lovitura sub centura noului ziar
Cu exceptia unei usoare intarzieri in
livrarea sistemului informatic, comandat printr-o firma
bucuresteana de peste ocean, fiind vorba despre statii grafice
Aple MacIntosh, totul se derulase intr-un timp record. In nici
o luna se inchegase o echipa de forta, se constituise firma
editoare, fusese gasit si amenajat sediul, fusesera elaborate
strategiile editoriale, cele de promovare si distributie. De
doua saptamani se declansase o campanie publicitara fara
precedent la Timisoara. Mii de materiale promotionale, afise,
fluturasi si autocolante impanzisera orasul, pe postul TVT 89
si pe nou lansata statie Radio Vest se difuzau periodic clipuri
publicitare. De acest fundal mediatic, prin intermediul caruia
un intreg oras aflase ca pe piata urmeaza sa apara noul ziar
numit "Realitatea banateana", aveau sa profite insa
altii. Prima lovitura serioasa, sub centura, cu repercusiuni
evidente asupra promovarii noului ziar avea sa vina chiar din
partea colegilor de breasla. Primii care s-au napustit
impotriva "Realitatii banatene au fost "fratii"
de la "Renasterea banateana" care au recurs la o
manevra machiavelica. Exact in faza de varf a campaniei de
promovare a "Realitatii banatene", trustul
miliardarului Iosif Constantin Dragan, prin intermediul
redactiei "Renasterii banateane", a scos pe piata o
publicatie denumita… "Realitatea banateana"! O
publicatie ridicola, de patru pagini, cu materiale de
umplutura. Impactul asupra cititorului, care cauta pe taraba un
nou ziar, percutant, serios, cand, colo, gasind o hilara
fituica numita "Realitatea banateana" e usor de
imaginat. A fost nevoie de luni bune pana cand cei care au
citit bascalia scoasa de "Renasterea" sa afle ca, de
fapt, ziarul pe care il asteptau era cu totul altul. Cum a fost
posibil asa ceva? Simplu, in graba de a iesi pe piata cu noul
ziar, fratii Boieru si asociatii au neglijat inregistrarea
marcii "Realitatea banateana" la OSIM. Ceea ce nu
le-a scapat celor de la "Renasterea", care au
inregistrat rapid o gramada de marci compuse cu terminatia
"banateana", printre care si "Realitatea
banateana". Astfel, mare parte din campania de promovare a
noului ziar a fost compromisa si numele ziarului a trebuit
schimbat, devenind, inainte de aparitia primului numar,
"Paralela 45 Realitatea banateana". Fireste ca nu a
durat mult si fasul oamenilor lui Dragan s-a dezumflat, iar
noul ziar a ramas cunoscut cititorilor, simplu, drept
"Realitatea banateana". Din pacate pentru consilierii
de atunci ai profesorului Iosif Constantin Dragan, acestia nu
au reusit sa fie groparii "Realitatii banatene", dar
au batut primul cui in viitorul sicriu al ziarului.
"Ziarul cu un singur stapan" se
naste greu
Revenim la seara de 15 martie 1995.
Deadline-ul pentru scoaterea ziarului expirase. Jurnalistii
lucrasera direct pentru primul numar, fara repetitii, si
primele calcuri iesisera din imprimanta. Sala principala a
redactiei era pregatita pentru receptia programata pentru a
doua zi, asa ca aparitia ziarului nu mai putea fi intarziata.
Primele calcuri au plecat in tipografia Emiliei Szeif, patroana
cotidianului "Vest Matinal" care aparea de cateva
luni pe piata locala, un proiect occidental nascut mort in
conditiile de atunci. Dar cum socoteala de acasa nu se
potriveste cu cea din targ, aveau sa treaca aproape 24 ore
grele pana soneria rotativei se va auzi prin statiile Motorola
in redactie si primul exemplar al "Realitatii
banatene" va iesi de sub tipar. Pe frontispiciul ziarului
aparea urmatorul text:
"Situatie fara precedent in presa
romaneasca!
Astazi s-a nascut un ziar care nu va
putea supravietui fara ajutorul cititorilor
Scrisoare catre stapan
Stim ca te facem partas la o confuzie,
dar nu e vina noastra. Stim ca vei fi pus in mijlocul unei
dispute, dar nu noi am pornit-o. Stim ca nu era normal sa-ti
fie inselata buna-credinta pentru a regla niste conturi, dar nu
noi suntem cei ce mint. Si mai stim multe altele, dar am vrea
sa le uitam, din dorinta de a pasi inainte fara a ne uita
stramb, pe sub gene, in stanga ori in dreapta, caci nu dintii
nostri sunt cei care scrasnesc a ura. Tu, insa, cititorule,
trebuie sa afli ca ne-am saturat - noi, cei prezenti cu numele
sub materialele din aceste pagini - de dispute, de reglat
conturi, de strambe uitaturi, cum, de asemenea, trebuie sa afli
ca multi nu doresc binele, ca unii ne-au amenintat, iar altii
ne-au "promis" ani de puscarie pentru ca ne-am permis
sa-i infruntam, alegand libertatea unei exprimari lipsite de
orice ingradire. Vom trece peste toate, caci ne-a mai ramas o
sansa, si ea unica: ajutorul tau, al cititorului. Impreuna,
suntem in stare sa demonstram ca nimeni nu este detinator
absolut a "tot ce misca-n tara asta",
indiferent de puterea financiara, ori ambitia politica de care
s-ar simti sustinut, caci adevarata putere ti-o da doar
libertatea. Noi am ales-o pe cea numita "de
exprimare". Ajuta-ne sa ne-o pastram si nu vei avea decat
de castigat, stapane!
Redactorii ziarului Paralela 45
"Realitatea banateana"
In ciuda diversiunii ordinare
executate de angajatii magnatului Dragan, "Realitatea
banateana" se nascuse, greu, dar bine. Era data de 17
martie 1995 si la receptia de la sediul redactiei a participat
o mare parte a elitei orasului si judetului. De mentionat ca la
nasterea ziarului a fost alaturi de redactie si actorul Florin
Piersic. La receptie, patronul Ioan Petran s-a intrecut pe
sine, bufetul suedez si bauturile fiind de inalta clasa. Chiar
si apa minerala servita era exclusiv din loturi pentru export.
In mod ciudat, la sfarsitul receptiei, sticlele de scotch,
vechi de 12 ani, disparusera cu totul, goale sau pline.
"Realitatea banateana" se impune
Pornit pe picior mare, ziarul traieste pe
picior mare. Zilnic apare in minimum 16 pagini, plus cate un
supliment. Luni, suplimentul sportiv coordonat de Livian
Hotico, marti, o adevarata revista de cultura realizata de
sectia de profil sub coordonarea lui Viorel Marineasa,
miercuri, supliment de reportaje, joi, suplimentul "Casa
Noastra" coordonat de Ildico Achimescu, vineri programul
TV, iar sambata suplimentul de divertisment al sectiei lui Raul
Dudnic. Ziarul publica anunturi gratuite de decese, in
incercarea de a deturna cititorii de profil ai "Renasterii
banatene" si mica publicitate este tot gratuita.
Materialele sunt consistente, serioase, obiective si ataca in
mod curajos problemele societatii. La "Realitatea
banateana" se face presa adevarata. Cu toate ca ziarul se
impune pe piata, intre directorul Ioan Petran si directorul
George Boieru relatiile se tensioneaza. George este vizibil
deranjat de autoritatea pe care vrea sa o impuna Petran. Acesta
din urma isi aduce un colaborator pe postul de director de
marketing. Petran e toata ziua in redactie si imparte biroul cu
George Boieru. Petran are biroul mai mare si scaunul
directorial pe masura, George un birou mai micut. In spatele
lui Petran, in biblioteca, troneaza mai multe volume dintr-o
editie limitata, legata in piele, a Enciclopediei Britanice.
Devine tot mai clar ca relatia celor doi este o mezalianta,
care nu poate dura. In fine, jurnalistii isi fac treaba si o
fac bine, reusind sa fie cu un pas inaintea tututor. Ziarul
face dezvaluiri, ataca neregulile si coruptia, se face auzit si
mai ales respectat. La echipa redactiei vin noi colaboratori,
unii raman. "Realitatea banateana" ajunge la 100 de
numere pe nesimtite, prilej de banchet la hotelul Continental.
Parte dintre ziaristi sunt premiati cu cate o excursie in
Grecia, pachete oferite de agentia Colibri a sotiei
directorului Ioan Petran. Salarizarea ziaristilor e peste media
salariilor din presa timisoreana de atunci, dar nu
extraordinara si nicidecum la "cotele" vehiculate la
bursa zvonurilor din oras. In privinta conducerii ziarului,
colectivul incepe sa sesizeze conflictul tot mai deschis dintre
George Boieru si Ioan Petran. Din exterior, atacurile
"colegilor" de breasla sunt constante,
"Renasterea" ataca, "Europa Nova" la fel,
"Timisoara" si alte publicatii fac reclama gratuita,
prin aceleasi atacuri, "Realitatii banatene".
continuare in pagina 9
urmare din pagina 8
O scurta vizita la ceas de seara anunta
vremuri noi
Trecusera aproape patru luni cand primul
numar al "Realitatii banatene" iesise din rotativa.
La ceas de seara, atunci cand in redactie se mai aflau doar
sefii si cativa redactori de la sport si actualitati, cu
materiale tarzii de cules, in fata sediului ziarului de pe
strada Stefan cel Mare opresc, pe trotuar, trei limuzine. Doua
BMW-uri si un Mercedes. In redactie intra doua persoane, afara
raman mai multi tipi solizi, cu alura de garzi de corp. Vizita
dureaza circa 30 de minute. La cateva zile, pe prima pagina a
ziarului se publica o scrisoare deschisa a mamei afaceristului
romano-sirian Zaher Iaskandarani catre autoritati. Cu sau fara
legatura cu aceasta vizita, e greu de stiut, la scurt timp,
George Boieru deschide o sampanie in biroul pe care pana mai
deunazi fusese nevoit sa il imparta cu Ioan Petran. George
anunta ca noul patron al ziarului este un anume Marcelini
Mujea, om de afaceri. Astfel, Ioan Petran si familia sa se
retrag din societatea editoare a ziarului. Pretul real al
tranzactiei nu este cunoscut, dar este cert ca imediat George
Boieru a trecut de la Oltcit-ul familiei la un Daewoo Espero si
la un Daewoo Tico, iar Florin Boieru a plecat la Craiova,
impreuna cu Dan Bajenescu de la marketing, pentru a-si aduce
noul Cielo.
Epoca Marcelini
Schimbarea patronatului nu a adus
schimbari in activitatea redactionala. Linia ziarului a ramas
identica, incisiva si corecta, salariile nu s-au modificat.
Doar tonusul fratilor Boieru a devenit altul, cu mult mai bun.
Pentru cei care nu cunosc cum se desfasoara lucrurile intr-o
redactie de ziar, trebuie precizat ca niciodata Mujea nu a
cerut vreunui ziarist sa scrie sau sa nu scrie ceva, asa cum si
conducerea editoriala a ziarului a respectat intotdeauna
independenta de opinie si libertatea de constiinta a
jurnalistilor. Sigur ca la atacurile tot mai numeroase la
adresa redactiei ziaristii au reactionat, dar asta nu in urma
vreunei comenzi, asa cum o sugerau detractorii ordinari ai
"Realitatii". Acestia aveau acum o paine buna de
mancat, dat fiind faptul ca noul patron Marcelini si prietenul
sau Zaher Iskandarani faceau obiectul unor complexe
investigatii pe teme economico-financiare desfasurate de catre
Politie si Parchet. De aici si pana la eticheta de "ziarul
lui Zaher", "ziarul mafiei arabe" si alte
asemenea etichetari nu a fost decat un pas. Expertii in
campanii de presa s-au dezlantuit si, prin intermediul unor
ziariste locale, numai femei, au declansat o teribila ofensiva
avand ca tinta "Realitatea banateana", dar care viza
scoaterea de pe piata tigarilor a celor doi afaceristi, Zaher
si Mujea. Era epoca importurilor de tigari si a contrabandei, a
firmelor offshore, iar afacerile importatorilor locali
deranjasera grav interesele mafiei de la Bucuresti. La vremea
respectiva tigarile erau aduse in tara atat de un grup puternic
de afaceristi arabi si romani de la Bucuresti, dar si de
servicii ale statului roman, care faceau contrabanda la greu,
concurand serios privatii. Poate ca daca afaceristii locali ar
fi diminuat volumul tranzactiilor, dand prioritate
Bucurestiului, Zaher Iskandarani si Mujea Marcelini nu ar fi
ajuns la puscarie. Din contra insa, afacerile locale s-au
intetit. In plus, Iskandarani si-a facut publica intentia de a
construi la Timisoara prima fabrica de tigari sub licente mari
mondiale, ceea ce nu putea fi admis de grupurile de interese de
la Bucuresti. A fost inceputul sfarsitului pentru cei doi care
nu aveau nici o sansa de a concura capitala si serviciile in
batalia pentru milioanele de dolari. La mijlocul acestui murdar
razboi a fost prins si ziarul "Realitatea banateana",
desi nici unul dintre ziaristii de acolo nu il vazuse vreodata
la fata pe Iskanadarani, iar Mujea le fusese prezentat doar ca
patron. Cu toate acestea, "Realitatea banateana" a
fost singurul ziar care a scris cu obiectivitate si fara
partinire despre anchetele al caror obiect erau Mujea si
Iskandarani, dar a fost si singurul ziar care a facut
dezvaluiri despre contrabanda cu petrol spre Iugoslavia,
obladuita de serviciile romanesti, despre vagoanele cu petrol
de la Jimbolia, despre conducta Solventul-Pancevo, inchisa
oficial, dar prin care se pompa petrol in stil mare, despre
"transporturile speciale" cu tigari de pe aeroportul
Timisoara, despre contrabanda cu alcool, despre coruptia de la
varful Politiei romane si multe altele.
"Realitatea banateana" merge mai
departe. Prea departe!
In ciuda scandalurilor in mijlocul carora
erau prinsi, sau poate si stimulati de acestea, ziaristii isi
vad de treaba. Redactia se intareste cu noi colaboratori. Ioan
Crisan vine de la ziarul "Timisoara", profesoara
Aneta Ursu este adusa de Florin Boieru la sectia economica. La
departamentul social, Ildico Achimescu ii indruma condeiul
tanarului Tiberiu Kiss. La actualitati colaboreaza Ramona
Balutescu. Dupa inchiderea cotidianului "Vest
Matinal", Masa Cernicova il ia in primire pe Eugen Sasu pe
sectorul politic, iar Dinu Barbu il coordoneaza eficient pe
Ovidiu Oanta pe drumul anchetelor rasunatoare. Departamentrul
foto se imbogateste cu artistul Brice Fleutiaux, freelancer
francez. Campania desantata de calomniere a "Realitatii
banatene" nu afecteaza cititorii ziarului. Dimpotriva, in
timp ce alte publicatii umpleau paginile cu anchete avand doar
trei subiecte importante, "Realitatea banateana",
Mujea Marcelini si Zaher Iskandarani, ziarul abordeaza probleme
importante si face adevarate dezvaluiri. La nivel oficial,
anchetarea contrabandei timisene cu tigari se face doar in ceea
ce-i priveste pe Iskandarani si Mujea. Milioanele de dolari din
contrabanda cu tigari, petrol, cafea, alcool etc. a altor
romani, arabi, sri-isti, politisti, politicieni sunt spalate si
devin averi licite. Nimeni nu ancheteaza. Grupul de ancheta
pentru Mujea-Iskandarani este dirijat prin generalul de politie
Ion Pitulescu de un singur procuror, Constanta Carstea. Pe plan
mediatic, alte trei doamne ziariste nasc mitul "Silvia
Conti" si fac dezvaluiri halucinante. La "Europa
Nova", admirabilul jurnalist Stelu Iordache le tine isonul
si spune pe post ca ziarista Masa "Cernicova este din
neamul lui Stalin, dictator care a omorat milioane de
oameni". Lucrurile imbraca o forma grotesca. Fotografii
celor trei doamne si operatorii profesorului Dragan pandesc
redactia "Realitatii banatene", doar, doar prind ceva
senzational. Dar, la "Realitatea banateana" singurele
lucruri senzationale sunt materialele tiparite, care ajung
zilnic la opinia publica. "Realitatea banateana"
scrie despre tot, inclusiv despre afacerile lui Iskandarani si
cele ale patronului Mujea Marcelini. "Realitatea
banateana" merge mai departe. Prea departe, considera
unii. Mujea Marcelini cumpara postul TVT 89 si astfel se
formeaza un trust de presa. Era prea mult pentru grupurile de
interese politico-economice din Timis si de la Bucuresti.
Cititi in editia viitoare despre
arestarea patronului Mujea, despre grupul
Pitulescu-Bertea-Carstea, despre agresarea in centrul orasului
a ziaristului Dinu Barbu, despre perchezitiile abuzive din
sediul redactiei si din casele ziaristilor, despre
interceptarea telefoanelor redactiei si ale ziaristilor, despre
"Vulturul Brancovenesc", despre intoxicarea
sistematica a presedintelui Emil Constantinescu, despre PDSR si
pierderea alegerilor, despre incercarea de incatusare a
redactorului sef Florin Boieru si multe altele. Numai in
revista "Raport" si
pe portalul www.timisoarastiri.ro.