Conform legii, pentru inmatricularea unui vehicul, nou sau revandut, este obligatorie luarea in evidentele fiscale, implicit atestarea indeplinirii acestei obligatii. Cu alte cuvinte, pentru a obtine certificatul de inmatriculare a unei masini, proprietarul, persoana fizica sau juridica, trebuie sa anunte la Primarie faptul ca a dobandit vehiculul, pentru a i se stabili obligatiile legale de plata a impozitului si sa obtina pe fisa de inmatriculare o stampila prin care organul fiscal al primariei atesta faptul ca a luat in evidenta bunul respectiv. In mod logic, aplicarea acelei stampile ar trebui facuta cu operativitate, nefiind cazul unor proceduri complexe de verificare. Practic, organul fiscal ar putea sa puna stampila la momentul depunerii actelor, sau oricum in foarte scurt timp, tinand cont de faptul ca cetateanul a dat banii pe masina, si-a facut datoria de a anunta organul fiscal si ar dori sa se foloseasca de proprietatea sa, adica sa circule cu masina. La Primaria Timisoara, insa, tot ce ar trebui sa fie simplu, e complicat in mod deliberat, putem sa banuim, tinand cont de faptul ca aceste complicatii survin doar pentru "fraieri", adica cetatenii obisnuiti, nu si pentru "baietii destepti", care au prioritate. Si la Primaria Timisoara.

Studiu de caz

Marti, 27.02.2007. Parterul Primariei Timisoara. In registratura, in spatele ghiseelor, un domn cu barbison, lamurind condescendent si cu profesionalism pe profesorul de istorie Dinu Barbu de la Almanahul Banatului, vecin de etaj cu primarul Gigel Ciuhandu. Alt ghiseu, un domn tinerel asculta muzica la radio. O chestie ritmata obsesiv, ceva intre house si rap. De cealalta parte a ghiseului, un cetatean cu probleme. Daca nu ar fi avut (probleme), omul nu s-ar fi aflat acolo. Vorba presedintelui Basescu: "Oameni buni, daca nu aveti probleme in Irak, nu va duceti!". La al treilea ghiseu, in spate, o doamna, in fata, o domnisoara cu un brat de acte. Fac greseala sa ma asez strategic, intre ghisee, pentru a vedea care se elibereaza primul. Ma grabesc, recunosc, o alta greseala majora. Doamna functionara e nervoasa, il intreaba pe colegul mai tinerel ce "drac" (Doamne iarta si pazeste) de muzica e aia. Se plange ca nu stie ce i-a facut pe creier toata ziua (probabil muzica de la radioul colegului) si ii cere sa schimbe postul. Colegul rade si isi vede de clientul din fata ghiseului. Doamna functionara ii spune clientei din fata ghiseului ca nu are nu stiu ce formular completat si ii cere sa il completeze. Domnisoara ia actele si se indeparteaza de ghiseu, pentru a cauta un loc sa completeze formularul (chestie imposibil de gasit pe coridorul respectiv al Primariei Timisoara, singurele standuri amenajate pentru acest scop, completarea formularelor, gasindu-se in alt corp de cladire, in cel cu starea civila). Vazand ghiseul liber, cutez sa ma apropii. Incep cu un "saru' mana", cum m-a invatat mama, dar sunt repede trezit la realitate. Doamna tipa la mine: "N-am terminat cu doamna!". O cheama inapoi pe domnisoara si ii cere sa completeze acolo, la ghiseu, formularul. In timpul asta ma putea rezolva pe mine sau un alt cetatean, dar cui ii pasa? Ma resemnez si stau cuminte, cand aud: "Ce dom'ne, n-ai rabdare?". Inteleg aproape instantaneu (tata e ardealean) ca se tipa la mine. Reactionez sincer: "Nu doamna, nu am rabdare si nici timp de pierdut". Incetez contactul vizual cu functionara pentru a nu risca o noua provocare. Domnisoara e in sfarsit rezolvata. Ma apropii din nou de ghiseu. Stupoare! Doamna functionara intinde mana prin gaura gemuletului spre clienta din spatele meu, o doamna intre doua varste, care venise la vreun sfert de ora dupa mine. "Nu va suparati", indraznesc din nou, "eu sunt la rand, nu mi-ati spus sa astept sa terminati cu domnisoara dinainte?". Incerc sa ma stapanesc, desi doamna ma trateaza ca pe angajatul domniei sale. "Dumneata stai la ghiseul celalalt", ma ordoneaza functionara. Nu mai incerc sa ma stapanesc si nici nu as mai fi reusit. "Nu, doamna, eu stau aaaiiiici!". Ma proptesc la ghiseu si ii spun, destul de calm: "Am dobandit un autoturism in leasing, pe societate comerciala, si doresc sa il inregistrez la impozit pentru inmatriculare". Intind prima hartie din cele multe pe care le aveam in mana, in ideea de a fi verificate in ordinea prevazuta. "Nu dom'ne, mie imi dati toate actele deodata", spune doamna pe acelasi tot iritat. Ma conformez fara comentarii. Trec cinci minute lungi in care doamna intoarce actele pe toate partile, doar, doar e ceva in neregula. Intr-un final introduce datele in calculator si imi da un bon. Intoarce din nou privirea spre clienta din spatele meu, semn ca a treminat cu mine. Cu riscul de a fi considerat obraznic, intreb: "Nu va suparati, si cand primesc dovada ca am inregistrat masina, ca sa pot face inmatricularea?". "Primiti raspuns prin posta, in 30 de zile, acasa". "Cum, doamna, prin posta, eu trebuie sa merg cu dovada la firma de leasing, sa inmatriculeze masina, sa pot sa circul". Precizez ca, incepand din acest an, obligatia inregistrarii si platii impozitelor pentru autovehiculele achizitionate in sistem leasing a fost transferata de la societatile de leasing, la utilizatori, adica la cumparator, la mine in cazul de fata, reglementare noua. "Pai, pe ce sa va puna stampila, daca nu mi-ati dat fisa de inmatriculare?", spune doamna din ce in ce mai nervoasa. "Pai, doamna, de ce nu mi-ati spus inainte de a inregistra cererea ca nu am toate actele? E prima oara cand inregistrez asa ceva, e o reglementare introdusa de o luna, ar trebui sa primim o minima indrumare de la dumneavoastra". "Eu nu sunt pusa aici sa dau informatii, pentru informatii sunati la 20….", se ambaleaza doamna, pe un ton atat de agresiv incat intreg coridorul s-a oprit din activitate pentru a urmari scena. Intr-o fractiune de secunda, ma imaginez, pe banii mei, ca sunt gonit din primarie de un functionar si trimis sa dau telefon la aceeasi primarie, pentru a afla ce acte trebuie sa aduc tot la primarie. "Doamna, dati-mi, va rog, actele inapoi si, apropo, daca nu aveti rabdare cu oamenii, de ce lucrati cu publicul?". Foarte neelegant din partea mea, dar, decat sa injur, mai bine intreb. "Nu vrei dumneata sa vii aici, in locul meu?", se rasteste doamna. "Nu vreau, doamna, asa ceva, dar vreau sa povestesc oamenilor cum va comportati dumneavoastra cu cetatenii". Plec, aruncand un "la revedere" chinuit, dar usor mai bun decat nimicul care l-am primit din partea functionarei, si mult mai bun decat tonul cu care fusesem tratat. Fac un kilometru pe jos pana la primul loc liber de parcare din patrimoniul "Telpark-ului", unde reusisem sa parchez masina si fug la firma de leasing. Aici, confuzie, oamenii nu se mai confruntasera cu situatia respectiva, lege noua s.a.m.d.. Fac rost de fisa de inmatriculare si ma intorc la primarie. Parchez dupa pod, vizavi de hotelul lui Johny Ionescu "Romtelecom" si fac jogging pana la registratura. Din lipsa genei sinucigase evit ghiseul doamnei si ma asez la colegul care asistase la toata scena de mai devreme. Incep politicos, asa cum incepusem de fapt si cu doamna, si primesc politete. Functionarul verifica actele, totul e ok, imi da bonul cu numarul de inregistrare si codul de control. Intreb, un mare viciu al meu: Nu va suparati, cand sa vin dupa fisa vizata?". Omul, mai sa pufneasca in ras, zice: "Ah, asta dureaza, cam doua saptamani, chiar si o luna, vedeti ca aveti acolo pe bon un numar de inregistrare si unul de control, sunati peste vreo doua saptamani". Nu mai am puterea sa spun nimic. Adica pentru simpla atestare a faptului ca am anuntat primaria ca am cumparat o masina, trebuie sa stau doua saptamani… In ce tara traim? Ce fel de oameni ne conduc? Cum am ajuns in Europa? Nu pot sa evit o banuiala. Daca, de fapt, la primarie lucrurile merg normal si e doar o chestie personala, ma amana pentru ca am avut tupeul sa ii raspund nervoasei doamne de la ghiseu???? Pun mana pe telefon, sun un amic jurnalist si cer numarul d-lui Flavius Boncea, purtatorul de cuvant al primariei. Il sun pe Flavius si ma scuz, ii explic din start ca nu vreau favoruri, ii povestesc ce s-a intamplat la ghiseu si ii spun ca banuiesc ca sunt amanat din cauza incidentului cu doamna functionara. Tip moral, aidoma primarului Ciuhandu pentru care lucreaza, Flavius Boncea ma asigura ca asa ceva nu se intampla la primarie, ca nimeni nu se razbuna acolo pe cetateni. Ma roaga sa-i trimit prin sms numarul de inregistrare a cererii, imi spune sa stau linistit, ca cererea mea va fi rezolvata in mod operativ, fara discriminari. Ma linistesc. Oarecum. In parcarea privata a primariei, unde iesisem sa vorbesc la telefon, ma intalnesc cu o cunostinta, angajat al primariei. Ii povestesc si lui intamplarea si ii impartasesc teama de a fi tinut cu masina pe dreapta o luna. Rade si zice: "Ce esti fraier, du-te la o firma de intermedieri inmatriculari auto, astia rezolva de azi pe maine". I-auzi, imi zic si ma reped, jogging, la masina si de acolo la o firma de profil. Acolo, intreb cat dureaza sa inmatriculez o masina prin ei. "Numere rosii, doua zile si le ai". "Pai, zic, dar la primarie nu e inregistrata!?". "Asta e treaba mea", zice. Spun mersi, pentru moment, si promit ca revin cu actele dupa ce ma consult cu asociatii. Ies, pun mana pe telefon, si sun la purtatorul de cuvant Boncea sa-i spun ca ceva nu e in regula. Omul nu mai raspunde. O fi ocupat, imi zic, sa lamureasca presa locala in privinta marilor probleme ale urbei, rufe pe balcoane si alte asemenea, nu nimicuri ca ale mele. Ma deplasez in traficul infernal al Timisoarei pana la alta firma de intermedieri. Pun problema. O domnisoara foarte deferenta imi spune: "Daca era pe persoana fizica, se facea pe loc viza, la juridici e mai greu. Dureaza vreo doua zile, acolo nu merge". Ma linistesc definitiv, deci nu sunt o victima a razbunarii, cu juridicii e mai greu pentru toata lumea. Doua zile. A doua zi ma duc din nou la Primarie, urc la primul etaj si ma postez la usa serviciului de profil. Accesul blocat cu sistem de cartela magnetica. Am noroc ca apare o doamna cu ecuson in piept care ma intreaba ce caut acolo. Ii spun ca am depus acte, de ce si cum, si ca la banii pe care ii vom plati timp de trei ani, plus impozit, as dori sa pot si circula cu masina. Rece, dar respectuasa, doamna imi spune: "Daca ati depus marti, joia viitoare mergeti jos la registratura si cautati fisa vizata". Spun mersi si plec. Peste o saptamana ma prezint la registratura si intreb pe domnul simpatic si deferent cum aflu daca am primit stampila. Omul imi spune sa intru in registratura si sa caut printre actele de pe o masuta. Caut printre fisele altora si dau de a mea. Fara viza! La o analiza mai atenta, observ ca fisa avea timbru sec, dar mai vad ca alte fise aveau si stampila tusata. Ca sa nu fiu intors din nou la Primarie, urc iar la primul etaj, la serviciul de profil. Noroc! Usa deschisa. Un coridor si in capat un birou. Bat, intru, salut, spun problema, o tanara functionara imi pune stampila tusata. La o masa, in acelasi birou, o doamna, cetatean la fel ca mine, era indrumata de o alta functionara cum sa completeze pe loc o declaratie de impunere auto, exact ceea ce depusesem eu, cu scandal, cu o saptamana in urma, prin registratura. Imi fac de lucru si astept. Doamna cetatean primeste viza pe loc. Am gresit, eu nu eram cetatean ca si doamna. Domnia sa era "fata desteapta". Eu, fraier. Amandoi cetateni ai Uniunii Europene, amandoi cetateni ai Timisoarei.