I.P.S. Nicolae, mitropolitul Banatului -
45 de ani de arhipastorire un interviu de
Patricia Manole
 | ||
confesiune poate sa contribuie la imbogatirea
tezaurului spiritual european"
In dialog cu Inalt Prea Sfantul Nicolae
Care va fi, in opinia Inalt Prea Sfintiei
Voastre, efectul aderarii Romaniei la comunitatea europeana?
Cred ca odata cu intrarea Romaniei in
Uniunea Europeana, prin intermediul Bisericii Ortodoxe Romane,
tara noastra va putea aduce o imbogatire a spiritualitatii
europene si, totodata, un element in plus care sa contribuie la
mai-binele Europei, la care tinem foarte mult. Nu toate statele
membre ale Uniunii Europene au majoritate de credinta ortodoxa
si de aceea, inclusiv din acest punct de vedere, cred ca vom
contribui la imbogatirea spiritualitatii europene.
Va asteptati si la un efect reciproc, in
contextul in care in spatiul Uniunii Europene exista numeroase
culturi si credinte, ba chiar si religii diferite si de multe
ori pare ca acestea sunt in competitie intre ele, ba uneori par
chiar sa se "razboiasca"?
Eu cred ca si valorile spiritualitatii
romanilor vor atinge un nivel mai ridicat. Cunosc faptul ca la
nivel european exista o atitudine foarte critica in legatura cu
problemele pe care le-ati amintit. As vrea sa cred ca Biserica
Ortodoxa Romana va contribui la atenuarea asperitatilor si
atitudinilor excesive, in sensul de a aduce o nota de buna
intelegere si de acceptare a unuia fata de altul, prin mai buna
cunoastere reciproca. Astfel, consider ca intrarea Romaniei in
Uniunea Europeana va ajuta la o mai buna intelegere intre toate
confesiunile si toate religiile. Spre deosebire de alte tari
ortodoxe, cred ca noi vom putea contribui la mai multa
toleranta si la o mai buna intelegere reciproca.
Apreciati ca la ora actuala exista sanse
mai mari de atingere a unitatii tuturor crestinilor decat
inainte de anul 2000?
Evident, este o dorinta a noastra,
a tuturor, realizarea unitatii crestine, dar piedicile sunt
foarte multe si variate. Totusi, contextul actual este mult mai
favorabil pentru indeplinirea acestei dorinte, la nivel
european se face simtita mai multa intelegere, iar focarele de
conflict s-au mai redus din punct de vedere numeric, aproape la
zero, este mai multa liniste, inclusiv in Balcani. Anul
2000 pare sa fi adus o schimbare in bine si mai multa
toleranta.
Vorbim asadar despre unitate in
diversitate?
Cred ca da, in sensul ca si pe plan
politic, si pe plan religios, in general pe plan spiritual si
cultural, integrarea si apartenenta tuturor statelor la Uniunea
Europeana va contribui la inlaturarea unor asperitati care
exista la ora actuala in relatiile dintre diferite
nationalitati. Din acest punct de vedere si Biserica poate sa
aduca o contributie esentiala. Ma gandesc la Biserica crestina
in general, depasind diferentele confesionale. Cred ca se va
consolida mult mai mult unitatea pe plan religios, la nivel
general, si pe plan crestin, la nivel particular. Diferentele
de mentalitate, de cultura, de spiritualitate si de religie
sunt inevitabile, dar apartenenta la o uniune precum cea
europeana cred ca va ajuta la mai multa unitate. Fiecare
cultura, religie si confesiune poate sa contribuie la
imbogatirea tezaurului spiritual european.
Nascut la 21 noiembrie 1923 la
Caransebes intr-o familie preoteasca (unchiul sau a fost
secretarul episcopului Miron Cristea, iar tatal preot la
biserica "Sf. Ioan" din Caransebes), viitorul
mitropolit al Banatului isi va petrece copilaria alaturi de
mama sa, care ii insufla dragostea fata de cele sfinte, tatal
sau murind de tanar.
Intre anii 1934-1942 urmeaza
scoala elementara si liceul in Caransebes. Pleaca apoi la
Bucuresti unde va urma cursurile Facultatii de Teologie, intre
anii 1942-1946. Inca din anul I publica articole pe teme
patristice. In anul 1943 este hirotonit diacon celibatar de
catre episcopul Veniamin Nistor al Caransebesului, in biserica
parohiei Obreja, judetul Caras-Severin. In 1946 este declarat
licentiat in Teologie.
Dupa absolvirea facultatii se
inscrie la doctorat, iar la 30 iunie 1949 isi va sustine teza
cu titlul : "Viata si petrecerea Sfantului Antonie cel
Mare. Inceputurile monahismului crestin pe Valea Nilului".
Revenind pe plaiurile natale, va fi numit profesor suplinitor
la Academia teologica din Caransebes (1 aprilie 1947-1
septembrie 1948).
Dupa desfiintarea istoricei
episcopii de aici, va merge la Timisoara, unde va fi numit in
anul 1949 secretar, apoi referent principal la Centrul
eparhial. Intre anii 1952-1956 ocupa functia de consilier
cultural al Arhiepiscopiei Timisoarei si Caransebesului. Din
anul 1956 reia activitatea in invatamantul teologic ca profesor
la Seminarul din Caransebes, unde preda greaca si franceza,
pana la 1 martie 1959, cand devine conferentiar universitar la
catedra de Indrumari misionare a Institutului teologic din
Sibiu predand Teologia simbolica si Limba greaca.
In anul 1960 va fi hirotonit
preot de catre Prea Fericitul Patriarh Teoctist pe atunci
episcop-vicar patriarhal, iar la 15 decembrie Colegiul
Electoral Bisericesc il alege episcop al Aradului, Ienopolei si
Halmagiului. Se calugareste la manastirea Cernica din
apropierea Bucurestiului, la 12 ianuarie 1961, pastrand numele
de Nicolae. Este hirotonit arhiereu in biserica "Sfantul
Spiridon Nou" din Bucuresti la data de 15 ianuarie 1961,
de catre patriarhul Justinian, instalarea in functia de episcop
al Aradului avand loc la 22 ianuarie acelasi an in catedrala
episcopala din Arad.
La 17 februarie 1962, acelasi
Colegiu Electoral al Patriarhiei Romane, il alege in scaunul
vacant de Arhiepiscop al Timisoarei si Caransebesului si
Mitropolit al Banatului. Instalarea s-a facut duminica, 4
martie 1962, in Catedrala Mitropolitana din Timisoara, de catre
patriarhul Justinian Marina si alti membri ai Sfantului Sinod,
in prezenta multor preoti si credinciosi din Banat. In
cuvantarea rostita cu acest prilej, I.P.S. Mitropolit Nicolae
spunea : "… in clipele acestea solemne fac juruinta
in fata lui Dumnezeu si a voastra de a nu precupeti nimic intru
implinirea tuturor indatoririlor ce-mi revin ca arhiereu,
indrumator si conducator al turmei duhovnicesti ce mi s-a dat
spre pastorire, asa incat sa pot spune mereu, ca altadata Cel
caruia ne inchinam < pe cei ce mi-ai dat … astfel i-am
pazit ca n-a pierit nici unul dintre ei > (Ioan 17,
12)".
In acelasi an, 1962, este ales
membru permanent al "Grupului de studii patristice"
infiintat de Comisia "Credinta si constitutie" a
Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Tot in domeniul
ecumenismului, poate fi amintita participarea in anul 1961 la
lucrarile Adunarii Generale a Conferintei crestine pentru pace
cu sediul la Praga si la Simpozionul international
"Cautarea pacii dincolo de diferentele ideologice"
(1980). In anii `80 a colaborat cu Institutul ecumenic Pro
Oriente din Viena, sustinand mai multe comunicari.
Intre anii 1978-1981 a
activat ca membru in Comitetul central al Consiliului Ecumenic
al Bisericilor. A fost delegatul Patriarhiei Romane la
instalarea papilor Ioan Paul I si Ioan Paul II.
A raspuns o vreme de
comunitatile ortodoxe romane de peste hotare, vizitand de mai
multe ori S.U.A. si Canada (1979), parohiile romanesti din
Australia si Noua Zeelanda (1984) si parohiile din Europa
Occidentala.
I-a fost acordat titlul de
Doctor honoris causa de catre Institutul teologic protestant
din Cluj (1978), Universitatea "Aurel Vlaicu" din
Arad (2003), Universitatea de Medicina si Farmacie din
Timisoara (2003), Universitatea de Stiinte Agricole a Banatului
(2003) si Universitatea de Vest din Timisoara (2003).
Urmare a neobositelor
preocupari carturaresti, I.P.S. Sa este ales in anul 1992
membru de onoare al Academiei Romane. Este presedintele de
onoare a numeroase fundatii si societati. Este ales in anul
1992 membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. I s-a conferit
titlul de "cetatean de onoare" al oraselor Timisoara,
Lugoj si Caransebes. In 1997 primeste premiul conferit de
Grupul pentru Dialog Social "pentru intreaga viata
inchinata adevarului, dreptatii si libertatii". In anul
2000 i se confera ordinul national "Pentru Merit" in
grad de Mare Cruce conferit de Presedintia Romaniei.
De-a lungul timpului a
colaborat la mai multe reviste si publicatii :
"Invierea", "Altarul Banatului",
"Studii teologice", "Ortodoxia",
"Jurnalul literar", "Orizont",
"Gandirea", "Vatra" si, de asemenea, la
posturi locale si nationale de radio si televiziune. Nu in
ultimul rand, sub semnatura sa au aparut numeroase carti, rod
al multor ani de indelungi studii.